Psalmii, acatistele si paraclisele se recomanda de parintii duhovnicesti la vreme de ispite, pagube, judecati, primejdii, vrajitorie, boala si alte necazuri.
Cititul psalmilor este trupul rugaciunii, iar întelesul adânc al psalmilor este sufletul rugaciunii. Trupul fara suflet este mort. Adica citirea psalmilor fara cugetare si atentie aduce putin folos. Cine citeste Psalmi imita pe îngeri si cânta împreuna cu ei. “Unde este psalmul cu umilinta, acolo este si Dumnezeu cu Îngerii”. (Sf. Efrem Sirul) Dupa învataturile Sf. Vasile cel Mare, Psaltirea este cea
mai mare autoritate medicala din lume, fiind inspirata de Dumnezeu si scrisa de Duhul Sfânt, având o practica de cca. 3000 ani. În Psaltire gasim un întreg spital sufletesc cu doctoria potrivita pentru boala fiecaruia, care face sa înceteze suferintele cele mari.De asemenea, tot Sf. Vasile cel Mare, arata ca Psaltirea îngrijeste de crestinul bolnav si-l pastreaza întreg pe cel sanatos. Ea face ca patimile adunate de-a lungul vietii sa nu se mai întoarca în suflete si sa fie îndepartate.
Prin acatiste si paraclise, cerem Maicii Domnului si tuturor sfintilor sa fie alaturi de noi în rugaciunile noastre catre Dumnezeu, sa se roage pentru noi, sa mijloceasca pentru noi.
Mântuitorul, în Sfânta Evanghelie, spune: “Pe acestea sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati”. Adica sa le facem si pe unele si pe altele, dupa a noastra râvna si putere.
Timpul cel mai potrivit pentru Sfânta rugaciune este la miezul noptii, dupa cum ne îndeamna si psalmistul: “La miezul noptii m-am sculat, ca sa Te laud pe Tine, pentru judecatile dreptatii Tale”. (Ps. 118; 62) “Noaptea ridicati mâinile voastre catre cele sfinte si binecuvântati pe Domnul. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a facut cerul si pamântul”. (Ps. 133, 2-3) si aceasta pentru ca, noaptea, mintea si inima sunt eliberate de grijile trecatoare, iar crestinii se pot ruga în liniste. De aceea, Sfintii Parinti numesc rugaciunea de noapte, rugaciune de aur, cea de dimineata, rugaciune de argint si cea din timpul zilei, rugaciune de lut, fiindca este amestecata cu multe griji si gânduri, dupa cum bine ne marturiseste dumnezeiescul apostol Pavel:“Rugati-va neîntrerupt, fara mânie si gânduri”. (I Tes. 5, 15 si I Tim. 2, 8) Si bine a zis Sfântul: fara gânduri, caci tot gândul despartind mintea de Dumnezeu, chiar de pare bun, e diavol întreg, care se straduieste sa departeze si sa distraga mintea de la Dumnezeu si s-o atraga la grijile si la placerile lumesti, iar înlauntrul inimii sa sugereze porniri, satisfactii si alte idei bune sau rele, carora nu trebuie sa le dam atentie. Iar toata lupta sufletului nostru este sa nu despartim mintea de Dumnezeu. Vom putea realiza acest lucru daca vom tine mintea tot timpul acolo unde avem si trupul, ca sa nu se gaseasca între Dumnezeu si inima noastra nimic ca zid despartitor, ce poate sa ne întunece si sa ne desparta de Dumnezeu.
În finalul acestor câtorva aspecte legate de rugaciunea permanenta, dorim sa reamintim ca toata rânduiala crestineasca din familie, adica rugaciunea zilnica, canonul de rugaciuni si metanii pentru pacate, postul, spovedania, Sfânta Împartasanie, sa le împlinim sub ascultarea si sfatul duhovnicului familiei, pentru a capata fiecare din noi vointa si puterea de a împlini toate, obtinând în final linistea în casa, pace în suflet si împliniri în viata.
