Marcu 8:30: „Ce foloseşte unui om să câştige toată lumea dacă îşi pierde
sufletul? (sau viaţa sa; nota diferitelor traduceri)? şi Fapte 20:10: „Nu vă
tulburaţi, căci sufletul lui este în el“ deşteaptă cugetul că omul are un
suflet. Din contră se citeşte în Geneza 2:7... şi omul a devenit astfel un
suflet viu“. Vezi versiunile Ostervald, Martin, Synodale şi altele). Care este
realitatea, suntem sau avem noi un suflet?
Răspuns:
Confuzia provine, simplu, dintr-o traducere defectuoasă a textului original. În
acelaşi caz unde, în greceşte, acesta este totdeauna cuvântul „psyche“ care, se
pare, că se găseşte în traducerile româneşti când „suflet“ când „viaţă“. Dacă
este just a traduce: „Fiul Omului a venit... pentru a-Şi da viaţa (psyche) ca
răscumpărare pentru mulţi“, este just de asemenea a zice: „Nu vă tulburaţi căci
viaţa sa (psyche) este în el“. În mod practic când zicem „Noi suntem
vieţuitori“ sau „Noi aveam viaţă“ înseamnă una şi aceiaşi. Expresiile „sufletul
meu“ sau „persoana mea“ sau „eu“, sau „viaţa mea“, înseamnă, în general, una şi
aceiaşi, după cum se poate uşor constata din această frază: „Dar eu nu ţin
numai decât la viaţa mea (psyche: sufletul meu), ca şi cum mi-ar fi scumpă“;
aşadar, nici o atenţie asupra mea, asupra persoanei mele ş.a.m.d.
În acest verset 24 se găseşte
acelaşi cuvânt (psyche) ca şi în versetul 10. S-ar putea traduce tot aşa în
cele două cazuri: „... viaţa sa este în el“ şi „eu nu ţin numai decât la viaţa
mea“, sau atunci: „sufletul său este în el“ şi „ eu nu ţin numai decât la
sufletul meu“. Cum poate vedea cititorul clar, când acelaşi cuvânt este tradus
în mod diferit, după caz? Ar fi potrivit ca şi în versetul 24 şi peste tot,
cuvântul „psyche“ să fie tradus prin „suflet“.
Noi am explicat adesea, în alte
scrieri, că, după Biblie, animalele sunt la fel suflete, pentru că ele au
viaţă. „Să mişune apele de vieţuitoare, şi să zboare păsări deasupra pământului
pe întinderea cerului. (1 Moise 1:20).
