Ce sînt Sfintele Taine.Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, a venit în lume în chip de om si a mîntuit neamul omenesc de pacat, blestem si moarte prin patimile, moartea de cruce si învierea Sa.Si pentru ca oamenii sa poata fi partasi la mîntuirea vesnica, daruita noua de Fiul lui Dumnezeu, El ne-a lasat Sfintele Taine, prin care omul se sfinteste, primeste darurile Duhului Sfînt si dobîndeste fericirea vesnica. Sfînta noastra Biserica Ortodoxa are 7 taine, care cu adevarat sînt 7 izvoare ale Duhului Sfînt, si anume: botezul, mirungerea, pocainta, împartasire, preotia, nunta si sfîntul maslu.
Cea dintîi taina bisericeasca sau lucrare sfînta, prin care se încrestineaza omul, este sfîntul botez.Prin botez omul se alatureaza la obstea crestineasca, adica la Biserica lui Hristos.
Dupa cum intram în curte prin poarta si în casa prin usa, tot asa omul intra în împaratia lui Dumnezeu prin sfîntul botez. De aceea, parintii bisericesti din vechime, în scrierile lor, au numit taina botezului: “usa mîntuirii”.
In lumea aceasta vazuta si simtita omul vine prin nastere fireasca din parinti trupesti, iar pentru împaratia lui Dumnezeu omul se naste prin sfîntul botez - “din apa si din Duh”. De aceea, în Sfînta Scriptura botezul crestinesc se numeste înca “nasterea cea de a doua” sau “baia nasterii celei de a doua”.
Din parinti trupesti se naste pentru o viata vremelnica, pamînteasca, se naste pentru lumea aceasta trecatoare si înselatoare. Iar prin botez omul se naste pentru o viata vesnica, duhovniceasca, facîndu-se cetatean al împaratiei lui Dumnezeu celei slavite, care este gatita tuturor credinciosilor prin jertfa de cruce a Domnului si Mîntuitorului nostru Iisus Hristos.
Ce minunata si dumnezeiasca lucrare este sfîntul botez! Ce taina mai presus de minte si de întelegere omeneasca! Prin scufundarea în apa, prin anumite semne vazute, ce însotesc sfîntul botez, prin binecuvîntarea preotului, se revarsa Duhul lui Dumnezeu datator de viata, facîndu-ne din oameni muritori si supusi pacatului copii ai lui Dumnezeu si mosteni ai împaratiei Sale.
Pentru ce, dar, ne botezam?
Mai întîi - pentru ca însusi Domnul a zis: “De nu se va naste cineva din apa si din Duh nu poate intra în împaratia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 5).
Apoi, trimitînd pe Sfintii Sai Apostoli la propovaduire în lume, le-a poruncit: “Mergînd, învatati toate neamurile, botezîndu-i în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19).
Ce dobandim prin Sfantul Botez.
Iata o întrebare de cea mai mare însemnatate.
Sa nu raspunda cineva la aceasta întrebare: “eu am fost botezat pentru ca asa au vrut parintii mei”.
Sau: “eu botez pe copiii mei pentru ca asa fac si altii”.
Se întîmpla ca cineva se boteaza fiind vîrstnic (de pilda, cînd un necrestin trece la legea noastra crestineasca).
Nici acesta n-are drept sa zica: “m-am botezat, pentru ca oamenii în mijlocul carora traiesc sînt botezati”; sau “pentru ca altii m-au învatat sa fac asa”; sau “am cautat anumite foloase curat pamîntesti”.
Cei ce ar raspunde asa, de buna seama s-ar dovedi ca sînt oameni înca neluminati pe deplin si neîntelegatori ai acestui mare dar dumnezeiesc, care este sfîntul botez.
Un astfel de om, care nu cunoaste însemnatatea adînca a sfîntului botez si nu pretuieste, dupa cuviinta, aceasta temelie neclintita a legii noastre crestine, este ca o trestie batuta de vînt. Unul ca acesta usor poate sa piarda credinta sau sa cada în rataciri, pierzatoare de suflet.
Un raspuns lamurit la aceasta întrebare gasim în cuvintele Apostolului [Pavel]: “Cîti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat” (Galateni 3, 27).
Iar în ziua Pogorîrii Sfîntului Duh un alt Apostol [Petru] a grait multimii: “Pocaiti-va si sa se boteze fiecare din voi în numele lui Iisus Hristos spre iertarea pacatelor si veti primi darul Sfîntului Duh. Caci fagaduinta voua va este data si copiilor vostri si tuturor celor de departe, ori pe cîti îi va chema Domnul Dumnezeul vostru” (Faptele Apostolilor 2, 38-39).
Dumnezeu a fagaduit înca în legea veche, prin proorocii Sai, ca toti oamenii se vor mîntui. Acum, prin sfîntul botez, El ne cheama spre mîntuirea vesnica si pe noi, cei de fata, si pe copiii si pe urmasii nostri.Asa dar prin taina botezului dobîndim: “iertarea pacatelor” si “darul Sfîntului Duh” - doua lucruri mari, prin care se pune începutul mîntuirii omului. Apoi, la botez se cere si marturisirea credintei. Dar despre aceasta vom spune mai departe. Acum însa în cîteva cuvinte sa lamurim despre:
Darurile duhovnicesti ale botezului
Cel dintai dar al botezului este: iertarea pacatelor.
Dar ce pacate se iarta în taina botezului?
Daca omul se boteaza la vîrsta prunciei, i se iarta pacatul stramosesc, ce se trage ca o pecete a blestemului de la stramosii nostri, Adam si Eva, care de la început au calcat porunca dumnezeiasca.
Acest pacat apasa asupra întregului neam omenesc si se mosteneste de la parinti la fii.
Nimeni nu este slobod de aceasta mostenire trista, caci, zice Scriptura, “în Adam toti am pacatuit” (Romani 5, 12).Dupa cum dintr-un izvor amar curge apa amara, asa toti oamenii se nasc cu pacatul stramosesc.
Amaraciunea acestui pacat se îndulceste însa în fiinta fiecarui om, care vine în lume prin sfîntul botez.
Din parinti botezati se nasc iarasi copii supusi poverii pacatului stramosesc.
Acest lucru vedem si în natura. Daca iei sîmburele de la mar altoit si-l pui în pamînt, creste un puiete salbatec, ce la rîndul sau trebuieste altoit.
Sa multumim lui Dumnezeu ca, prin trimiterea Fiului Sau în lume si prin jertfa adusa de El pe cruce, s-a dat tuturor oamenilor acest mijloc minunat pentru spalarea pacatului stramosesc - sfîntul botez.
Daca se întîmpla ca se boteaza un om vîrstnic, adica atunci cînd trece la sfînta noastra lege crestina vreun necrestin, pe lînga pacatul stramosesc i se iarta si toate pacatele personale, adica pacatele pe care le-a savîrsit el însusi din pruncie si pîna atunci. De aceea celui ce iese din apa botezului i se da camasa alba si se cînta: “haina luminoasa da-mi mie, Cela ce Te îmbraci cu lumina ca si cu o haina, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”.
În vechime, cînd pagînii se botezau în numar mare, ei purtau, timp de cîteva zile dupa botez, îmbracamintea alba, în semn de curatenie sufleteasca si ca marturie ca li s-au iertat toate pacatele...
Pe lînga iertarea pacatelor, cel ce se boteaza primeste si darul Duhului Sfînt.
Acest dar se numeste în sfînta Scriptura darul punerii de fii, darul ?nfierii sau darul mostenirii. ?nainte de venirea Mîntuitorului si deci înainte de întemeierea sfîntului botez, toti oamenii — dupa cuvîntul Scripturii — erau “fii ai m?niei”, erau îndepartati de dragostea dumnezeieasca, nu puteau zice Ziditorului lor: “Tatal nostru, Carele esti în ceruri... “, asa cum cutezam a-L chema astazi, noi, crestinii, cei ce ne-am botezat si cei ce credem în Iisus Hristos — izbavitorul nostru.
Deci, cel ce se boteaza primeste si acest dar mare si negrait, anume de a fi socotit fiu al Împaratiei lui Dumnezeu, a se numara printre mostenitorii bunatatilor clor vesnice, fagaduite de Mîntuitorul lumii.
Asa dar, Sfîntul bote este o nastere noua si o ?nfiere a omului pentru împaratia lui Dumnezeu.
Dupa cum omul numai odata se naste pe lume din parinti trupesti, tot asa numai odata primeste botezul. Nimeni nu poate sa se boteze de doua ori, caci aceasta taina nu se repeta. Sfînta Scriptura spune limpede: “Un Domn, o credinta, un botez” (Efes. 4, 5).
Acum putem întelege si mai lamurit cuvintele spuse de catre Domnul Iisus Hristos: “de nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada împaratia lui Dumnezeu” (Ioan 3, 3).
Cine are dreptul de a boteza?
Taina sfîntului botez, ca si celelalte taine si slujbe bisericesti, le poate savîrsi numai preotul, sfintit si rînduit dupa toata legea (adica dupa sfintele canoane). Numai în caz de primejdie de moarte, în lipsa preotului, poate sa boteze si un crestin care n-are darul preotiei, fie barbat, fie femeie. Se cere numai ca cel care boteaza în asemenea împrejurari neobisnuite sa fie el însusi crestin adevarat, care nu se afla sub oprirea arhiereasca sau preoteasca, adica sa nu fie un ratacit de la credinta. Apoi se cere ca cel care boteaza sa scufunde sau daca nu se poate, cel putin sa stropeasca pe cel ce se boteaza cu apa, zicînd aceste cuvinte sfinte, poruncite de Mîntuitorul Iisus Hristos: “boteaza-se robul (sau roaba) lui Dumnezeu (cutare), în numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfîntului Duh, amin”.
Mai ales moasele trebuie sa stie bine acest lucru si cînd li se întîmpla sa boteze, sa faca toate dupa rînduiala, pentru ca botezul savîrsit astfel sa aiba puterea trebuitoare.
Daca cel botezat, în lipsa preotului, nu moare îndata dupa botez, atunci se cade sa fie adus cît mai curînd la preotul locului, spre a fi si miruit, adica uns cu sfîntul mir, dupa rînduiala Bisericii noastre, ceea ce poate face numai arhiereul sau preotul.
Daca un copil moare nebotezat, nu poate fi înmormîntat cu preot, ci fara nici o rînduiala crestineasca, într-un colt aparte a cimitirului.
Însa daca acest lucru se întîmpla din pricina nepasarii parintilor sau a celor care trebuie sa se îngrijeasca ca pruncul sa fie botezat la vreme, atunci vina mare cade asupra lor si trebuie îndata sa se marturiseasca si sa împlineasca canonul ce li va rîndui preotul.
Si aceasta pentru ca Hristos cheama mai întîi pe copilasii sa intre în împaratia lui Dumnezeu, zicînd: “Lasati pruncii sa vie la Mine si nu-i împiedecati, caci a unora ca acestora este împaratia lui Dumnezeu” (Luc. 18,16).
Sa se stie ca pruncii nascuti morti, deci fara suflet, nu pot fi nici botezati, nici îngropati cu rugaciuni crestinesti, nici pomeniti împreuna cu adormitii întru Domnul.
Cine poate fi nas la botez si ce trebuie sa stie?
Cel ce se boteaza trebuie sa aiba unul sau mai multi nasi (dupa obiceiul locului).
Nasii sunt în acelasi timp si martorii, si chezasii (garantii). Martori — pentru ca vor putea adeveri la nevoie oricînd si înaintea oricui ca au fost de fata la botezul finului (sau finei) lor si chezasii sau garantii, pentru ca pe temeiul credintei lor, pe care o marturisesc în locul copilului ce se boteaza, se savîrseste sfîntul botez.
Fiind de fata la botez, nasii se leapada în locul pruncului, ce se boteaza, de stapînirea satanei (prin întreita lepadare si suflare catre asfintit, partea unde apune soarele, deci spre locul întunerecului) si apoi, întorcîndu-se cu fata spre rasarit, locul luminii, fagaduiesc ca cel ce se boteaza se uneste cu Hristos si va trai împreuna cu El.
Daca se boteaza un om vîrstnic, atunci el singur marturiseste credinta, citind “Crezul” sau repetînd cuvintele “Crezului” dupa preot sau dascal.
Un prunc, nou nascut, tinde si el cu tot sufletul sau catre Hristos, izvorul vietii si al luminii. Precum se întind floricelele spre soare, tot asa sufletul unui copilas cauta a se uni cu Hristos, Soarele dreptatii. Un copilas mic numai nu poate sa spuna acest lucru, cum o spune un om mare. Pruncul abia nascut cauta pieptul mamei si sufletul copilasului mic cauta a se uni cu Hristos si a se adapa cu darurile Duhului Sfînt care se dau omului prin sfîntul botez.
De aceea nasii, fiind de fata la botez, marturisesc credinta în locul pruncului. Ei se leaga ca se vor îngriji ca pruncul, pe masura ce va creste, va încalzi în inima sa credinta si va trai dupa poruncile lui Hristos, pazind darul botezului si arvona Duhului Sfînt, care i s-a dat.
Dar daca cinstea a fi nas la botez e mare, apoi raspunderea nasului înaintea lui Dumnezeu, pentru aceasta cinste, este si mai mare.
Parintii copilului trebuie sa aleaga deci nasi vrednici, ca sa fie martori si chezasi destoinici, si mai tîrziu sa dea pilda si îndrumari frumoase finului sau finei lor.
De aceea, nasii trebuie sa fie oameni credinciosi, sa cunoasca si sa iubeasca sfînta noastra lege ortodoxa si sa aiba viata curata. Cei care traiesc fara cununie bisericeasca, cei îndepartati de la sf. împartasanie, cu puterea arhiereului sau preotului, cei care nu împlinesc poruncile Bisericii, — nu pot fi chemati ca nasi la botez.
Caci altmintrele, ce chezasie vor da pentru pruncul ce se boteaza? SI cum vor da seama înaintea Dreptului Judecator pentru îndatoririle ce au luat asupra lor?
Este bine ca nasii sa stie, pe de rost — “Crezul” nostru crestinesc si alte rugaciuni mai însemnate.
Dupa ce finul sau fina lor va creste, nasii sunt datori, împreuna cu parintii copilului, sa-l deprinda sa-si faca cruce, sa-l învete rugaciunile si sa-i dea mereu sfaturi si îndrumari bune, si anume: cum sa-si cinsteasca parintii, cum sa se poarte crestineste, cum sa îndeplineasca poruncile dumnezeiesti, cum sa iubeasca Biserica si Patria.
Astfel de nasi trebuie sa caute parintii copilului nou nascut si sa nu aleaga numai pe cei mai cu stare si cu trecere.
Iar crestinul, daca nu este sub oprirea preotului, nu are voie sa se lepede de a fi nas la botez, atunci cînd este poftit la aceasta.
Mai ales e pacat mare a se lepada atunci cînd esti chemat sa botezi la un om sarac si neînsemnat.
Punerea numelui la botez si rugaciunea pentru lehuza
Fiecarui om înainte de botez i se da un nume crestinesc. Numele se alege dintre cele obisnuite în Biserica noastra ortodoxa, adica numele vreunui sfînt sau sfînta (apostol, cuvios, mucenic), care se gasesc în cartile si calendarele noastre bisericesti.
În acest fel, avem un patron sau un aparator ceresc, al carui nume îl vom purta toata viata noastra si ziua pomenirii caruia — e ziua noastra onomastica.
Acest nume îl aleg parintii pruncului în întelegere cu preotul, care citeste atunci “rugaciunea pe apa”. În acest scop preotul este poftit acasa, la lehuza, unde-i citeste rugaciunea la nastere, apoi rugaciunea punerii numelui pruncului si-n sfîrsit, sfinteste apa, din care gusta lehuza si cei din casa si se stropeste casa, sau vine moasa la preotul ca sa-i citeasca rugaciunile cuvenite.
Nu este bun obiceiul de a alege nume straine sau neobisnuite în Biserica noastra. Sfatul preotului în aceasta privinta nu trebuie ocolit.
Dupa rînduiala sfintei noastre Biserici, femeia care a nascut trebuie sa ramîna în casa si sa nu lucreze nimic timp de 40 de zile sau, în caz de mare nevoie si daca s-a însanatosit cu totul, sa stea în casa cel putin 3 saptamîni.
Dupa aceasta ea vine la biserica, aducînd cu sine si copilul si preotul îi citeste în tinda bisericii rugaciunea de intrare si de îmbisericirea pruncului.
Asa a facut si Maica Domnului, venind la 40 de zile, dupa nasterea Mîntuitorului, la biserica din Ierusalim, cu Dumnezeiescul Prunc în brate, aducînd si un dar mic — o pereche de turturele, caci sf. Fecioara era foarte saraca.
Rînduiala aceasta trebuieste pazita de-a binelea, caci ea priveste si sanatatea trupeasca a tinerelor mame. Trupul lor, gingas si slabit dupa facere, are nevoie de odihna si întarire într-un timp mai îndelungat.
Multe femei tinere îsi prapadesc sanatatea si se nenorocesc pe toata viata, iar unele si mor în floarea vîrstei, din pricina cu nu pazesc aceasta rînduiala sfînta si buna, poruncita si de legea dumnezeiasca si de trebuinta de a pazi darul sanatatii.
Randuiala sfantului botez
Cînd vrea sa se boteze un necrestin, om vîrstnic, atunci înainte de a se boteza, preotul îl pregateste în chip cuviincios, cercetînd dorinta lui sincera de a trece la legea crestineasca si învatîndu-l “Crezul” si rugaciunile. Apoi îl boteaza.
Cînd se aduce la botez un prunc, atunci preotul cerceteaza mai întîi cine sînt parintii sai si cine sunt nasii si-i înscrie în registrele bisericesti, avînd grija ca actul de nastere sa fie trecut înainte la oficiul starii civile (la primarie). Dupa aceea savîrseste rînduiala sf. botez, asa cum se arata în cartile bisericesti.
Rînduiala aceasta este foarte frumoasa si e bine ca fiecare crestin sa stie însemnatatea cuvintelor si actiunilor sfinte ce au loc la botez.
Lepadarile. Înainte de scufundarea în apa a celui ce se boteaza, se fac lepadarile.
Toti se întorc cu fata la asfintit, partea unde apune soarele si de unde vine întunerecul si se leapada de satana, de toti îngerii lui si de toata slujirea diavoleasca.
Aceasta lepadare însemneaza ca cel ce se boteaza trebuie sa fuga de sfaturile vicleanului, de pacat si de calea rautatii, ce duce la pieire.
Apoi antorcandu-se cu totii spre rasarit, locul luminii, de unde rasare soarele si care însemneaza împaratia luminii lui Hristos, marturisesc cu glas tare ca cel ce se boteaza se uneste cu Hristos si va trai dupa poruncile Lui.
Este deci un juramînt mare si nasii trebuie sa observe ca cel botezat sa-l pazeasca cu sfintenie pîna la sfîrsitul vietii.
Citirea Crezului. Îndata dupa aceasta se citeste “Crezul” sau marturisirea adevaratei credinte crestine. În Crez, care se mai numeste si “Simbolul credintei”, se arata, pe scurt, toata credinta sau legea noastra crestina ortodoxa.
Crezul a fost întocmit la Sinodul întîi Ecumenic, adica la o mare adunare a celor 318 sfinti parinti, veniti din toate partile lumii, la Niceea, pe vremea slavitului Împarat Constantin cel Mare.
De atunci “Crezul” se pastreaza în biserica noastra ortodoxa cu sfintenie. La acea mareata adunare au luat parte mari parinti ai Bisericii crestine, ca: Sf. Nicolae de la Mira Lichiei, sf. Spiridon al Trimitundei, sf. Atanasie cel Mare, Patriarhul Alexandriei si altii.
Crezul s-a încheiat definitiv la al doilea Sinod Ecumenic, tinut la Constantinopole, în anul 381.
Crezul are 12 articole sau despartituri si se citeste astfel:
Articolul 1 — Cred într-Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, facatorul cerului si al pamîntului, vazutelor tuturor si nevazutelor.
Articolul 2 — Si într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul nascut, Carele din Tatal s-a nascut mai înainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut.
Articolul 3 — Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mîntuire s-a pogorît din ceruri si s-a întrupat de la Duhul Sfînt si din Maria Fecioara si s-a facut om.
Articolul 4 — Si s-a rastignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, si a patimit, si s-a îngropat.
Articolul 5 — Si a înviat a treia zi dupa Scripturi.
Articolul 6 — Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui.
Articolul 7 — Si iarasi va sa vie cu slava sa judece viii si mortii, a Caruia împaratie nu va avea sfîrsit.
Articolul 8 — Si întru Duhul Sfînt, Domnul de viata facatorul, Carele din Tatal purcede, Cela ce împreuna cu Tatal si cu Fiul este închinat si slavit, Carele a grait prin prooroci.
Articolul 9 — Într-una sfînta, soborniceasca si apostoleasca Biserica.
Articolul 10 — Marturisesc un botez întru iertarea pacatelor.
Articolul 11 — Astept învierea mortilor.
Articolul 12 — Si viata veacului ce va sa fie. Amin.
Orice crestin luminat trebuie sa stie pe din afara cuvintele sfinte si atît de scumpe ale “Crezului”, iar cînd vine la botez, ca nas, sa-l citeasca sau cel putin sa-l repete dupa preot.
Pentru ce se face marturisirea
credintei la botez?
Citind “Crezul”, marturisim credinta noastra adevarata si neschimbata în Sfînta Treime — Dumnezeu Tatal, Fiul si Sfîntul Duh, în sfînta Biserica întemeiata de Iisus Hristos pentru mîntuirea noastra, în puterea sfintelor taine, învierea mortilor si slavita împaratie a lui Dumnezeu, care va sa vie.
Cînd se boteaza un om mare, el singur marturiseste aceasta credinta rostind Crezul, iar daca se boteaza un prunc, atunci în locul lui fac aceasta marturisire nasii sai.
Dar pentru ce aceasta marturisire se face tocmai la botez?
Pentru ca Domnul nostru Iisus Hristos a spus ucenicilor Sai: “Mergeti în toata lumea si botezati toata faptura. Cine va crede si se va boteza, mîntui-se-va; cine nu va crede, osîndi-se-va” (Marcu 16,25).
Deci, cel ce se boteaza trebuie sa marturiseasca credinta în adevaratul Dumnezeu în Hristos Mîntuitorul. Cum însa pruncii nu pot marturisi singuri credinta, dar nici nu pot fi lasati nebotezati, caci fara botez nu este mîntuire (dupa cuvîntul Domnului: “cine nu se va naste din apa si din Duh nu va vedea împaratia lui Dumnezeu”) — noi botezam pe pruncii nostri pe temeiul credintei nasilor si a preotului, care boteaza. Sfînta Evanghelie ne povesteste numeroase cazuri cînd multora s-a dat iertarea pacatelor, tamaduirea boalelor si alte daruri ale milei dumnezeiesti pe temeiul credintei parintilor si a prietenilor lor. Asa s-a tamaduit fiica Hananiencii, s-a vindecat sluga sutasului, a înviat fiica lui Iair, s-au iertat pacatele slabanogului. De aceea s cuvine ca nasii sa aiba credinta tare si neclintita, caci ei dau chezasie pentru cel ce se boteaza. Iar cînd copilul va creste, parintii si nasii, apoi preoti si învatatorii trebuie sa-l îndrumeze si sa-l întareasca în credinta, ca sa poata dobîndi mîntuirea vesnica.
Aprinderea lumînarilor la botez. Dupa citirea “Crezului”, preotul îmbraca felonul (vesmîntul mare) si începe însasi taina botezului. Dupa ce da binecuvîntare s sfinteste apa, preotul da nasilor lumînari aprinse si împodobite. De asemenea se aprind trei lumînari si în fata vasului cu apa pregatita pentru botez.
Ce înseamna aceste lumînari aprinse? Ele arata ca în clipa botezului se aprinde lumina lui Hristos în sufletul celui ce boteaza; se aprinde o candela minunata a vietii crestine, a credintei adevarate, a trairii dupa Hristos. Lumina aceasta trebuie s-o pastreze omul în toate zilele vietii sale pîna la suflarea cea de pe urma. Dupa cum unii calatori evlaviosi pleaca departe, ca sa se închine la Locurile Sfinte, tocmai la Ierusalim, si de acolo aduc, cu toata grija, lumina Învierii, aprinsa în noaptea Pastelui la Mormîntul Domnului, tot asa orice crestin este dator sa pazeasca în sufletul sau lumina botezului, în toate zilele vietii sale.
O candela aprinsa nu se stinge daca este bine îngrijita si daca are untdelemn îndeajuns. Tot asa, lumina botezului arde în sufletul omului si-i lumineaza calea vietii, daca el îsi pazeste sufletul de întinaciunea pacatului, umbla în adevar si dreptate si împlineste poruncile lui Dumnezeu, turnînd în candela credintei untdelemnul faptelor bune.
Iata ce mare însemnatate au luminile sau lumînarile, pe care le tin în mîinile lor nasii la botez. Cele 3 lumînari aprinse în fata vasului cu apa (sau pe marginea cristelnitei) arata ca botezul se face în numele Sfintei Treimi.
Lumînarile ce se întrebuinteaza la sfîntul botez (precum si celelalte taine si slujbe bisericesti), avînd o însemnatate atît de mare, Biserica porunceste ca ele sa fie din ceara curata si nu cumparate de la negustori, caci altfel se aduce jignire sfintei taine a botezului si se micsoreaza însemnatatea lor.
Scufundarea ?n apa botezului. Dupa ce sfinteste apa pregatita pentru botez, preotul unge partile trupului celui ce se boteaza cu untdelemn sfintit. Aceasta înseamna ca mila Domnului s-a revarsat asupra celui ce se boteaza, ca Dumnezeu îl cheama la mîntuire, învrednicindu-l a se apropia de sfînta taina a botezului. Urmeaza apoi partea cea mai însemnata din rînduiala botezului, anume: - întreita scufundare în apa.
Botezînd, preotul rosteste urmatoarele cuvinte: “se boteaza robul (sau roaba) lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatalui, amin, si al Fiului, amin, si al Sfîntului Duh, amin”.
Noi ne botezam în numele Sfintei Treimi dupa aceeasi porunca a Mîntuitorului, pe care a dat-o sfintilor Sai Apostoli, iar prin ei întregii Biserici, zicînd: “Mergînd, învatati toate neamurile, botezîndu-i în numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfîntului Duh” (Matei 28, 19).
Scufundarea celui ce se boteaza în apa însemneaza îngroparea “omului celui vechi”, adica a omului legat cu puterea pacatului, iar iesirea din apa botezului însemneaza nasterea “omului celui nou”, înnoit prin puterea Duhului Sfînt.
Apa, deci, este si un semn de spalare a pacatului ce apasa asupra omului si apoi închipuieste si mormîntul, în care se îngroapa “omul cel vechi”, ca si cum nascut din nou, într-un chip mai presus de întelegerea noastra. Dupa cum si Mîntuitorul Hristos a zacut în mormînt 3 zile, iar a treia zi a ?nviat.
Din apa botezului omul iese cu totul curat, spalat de pacatul stramosesc, iar daca se boteaza un om vîrstnic, atunci o data cu aceasta se spala si de pacatele sale personale, pe care le-a facut în viata.
Aceasta se vede lamurit si din frumoasele rugaciuni ce se citesc la botez si mai ales din citirea Apostolului si a Evangheliei.
“Apostolul” ce se citeste la botez
(Din cartea cea catre Romani a Sfîntului Apostol Pavel citire).
Fratilor, cîti în Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Îngropaptu-ne-am cu El împreuna prin botez întru moarte, ca, precum S-a sculat Hristos din morti prin slava Tatalui, asa si noi întru înnoirea vietii sa umblam. Ca de sîntem împreuna saditi dupa asemanarea mortii Lui, deci si învierii Lui vom fi partasi. Aceasta stiind, ca omul nostru cel vechi cu Dînsul împreuna s-a rastignit, ca sa se strice trupul pacatului, ca sa nu mai slujim noi pacatului. Ca cela ce a murit s-a îndreptat de pacat. Si de am murit cu Hristos, credem ca vom si învia cu Dînsul, stiind ca Hristos, Carele S-a sculat din morti, nu va mai muri, ca moartea pre Dînsul nu-L mai stapîneste. Ca cela ce a murit pacatului, o data a murit; iar cela ce viaza, lui Dumnezeu viaza. Asa si voi socotiti-va pre voi a fi morti pacatului si vii lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, Domnul nostru (Romani 6, 3-11).
Evanghelia ce se citeste la botez
(Din sf?nta Evanghelie de la Matei citire)
“?n vremea aceea, cei unsprezece ucenici au mers ?n Galileia, ?n muntele unde le-a poruncit lor Iisus. Si vazîndu-l pre El s-au închinat Lui, iara unii s-au îndoit. Si apropiindu-se Iisus le-a grait lor, zicînd: Datu-mi-s-a toata puterea în cer si pre pamînt. Mergeti dara si învatati toate neamurile, botezîndu-i pre ei în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh; învatîndu-i sa pazeasca toate cîte am poruncit voua. Si iata eu cu voi sunt în toate zilele, pîna la sfîrsitul veacului. Amin” (Mat. 28, 16-20).
Noului botezat i se da o camasa alba, semn al deplinei curatenii sufletesti. În acest timp se cînta: “Vesmînt luminat daruieste-mi mie, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca cu o haina, mult milostive Hristoase, Dumnezeul nostru”.
În vechime, dupa cum am amintit mai sus, pagînii care se încrestinau purtau îmbracaminte alba cîteva zile dupa botez, ca un semn al curateniei depline.
Ungerea cu sf?ntul mir
(Taina mirungeri)
Îndata ce iese din apa curatitoare, cel botezat primeste si a doua taina crestineasca, anume: mirungerea sau ungerea cu sfîntul mir.
Preotul unge partile trupului celui botezat, însa acum nu cu untdelemnul sfintit, ci cu sfîntul mir, ceea ce se face numai la botez.
Miruind pe cel botezat, preotul rosteste cuvintele: “Pecetea darului Duhului Sf?nt”.
Si aceasta sfînta lucrare sau taina bisericeasca împartaseste omului mai multe daruri duhovnicesti.
Prin sfîntul botez omul capata deslegare de pacatul cel de demult si se alatura la obstia crestina, iar prin sfînta mirungere i se da celui nou botezat puterea de a se lupta împotriva pacatului si a pastra darurile si binecuvîntarile botezului.
Ca sa întelegem mai bine lucrarea celor doua taine asupra omului, sa facem o asemanare între starea crestinului si starea ostasului.
Crestinul, adeseori se numeste în sfînta Scriptura: “ostas al lui Hristos”, fiindca, dupa cu m ostasul este dator a apara tara lui si a lupta împotriva dusmanilor care ar voi s-o încale, tot asa un crestin adevarat trebuie sa-si apere curatenia sufletului si sa lupte împotriva diavolului si împotriva pacatului.
Si dupa cum ostasul întîi este chemat si înscris în cartile armatei si apoi i se da haina militara, precum si armele cu care trebuie sa apere tara, tot asa omul întîi se alatureaza la ostirea lui Hristos, adica obstia sau biserica crestina — prin taina botezului si apoi i se dau si armele duhovnicesti — prin ungerea cu sfîntul mir.
La început sfintii apostoli, prin punerea mîinilor lor peste cei botezati, le împartaseau darurile Duhului Sfînt. Dar înmultindu-se din ce în ce numarul crestinilor, punerea mîinilor apostolilor a fost înlocuita cu mirungerea. Aceasta lucrare sfînta o poate face numai preotul.
Sf. mir se sfinteste în Joia mare, de însusi Patriarhul tarii, împreuna cu mai multi episcopi sau arhierei, ca urmasi ai sfintilor apostoli, si se împarte la toate bisericile din întreaga tara.
Ce însemneaza celelalte semne si miscari în rînduiala botezului
Punerea cruciulitei. Celui botezat i se da o cruciulita sfintita pentru a fi purtata pe piept, caci sfînta cruce este semnul mîntuirii noastre si arma de biruinta asupra diavolului si mestesugurilor lui.
Cel ce cu credinta se umbreste cu semnul crucii, o saruta, i se închina si o poarta pe piept, cugetînd si la jertfa de Cruce a Mîntuitorului, scapa de multe primejdii si lupta mai usor cu ispitele si pacatele de tot felul.
?ntreita ?nconjurare. Dupa scufundarea celui ce se boteaza în apa, preotul si nasii, purtînd pe cel botezat în brate — daca e prunc, iar daca e om mare, pasind cu totii — înconjoara de trei ori masa cu sf. Evanghelie si cristelnita, cîntînd stihul: “Cîti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat, Aliluia”.
Aceasta înconjurare sau încercuire are o însemnatate adînca. Ea arata si bucuria Bisericii pentru ca se adauga înca un suflet la fratia cea sfînta crestina. Dar ea arata si întreita legatura a celui ce se boteaza cu Dumnezeu cel adevarat — Tatal, Fiul si Sfîntul Duh, Treimea cea de o fiinta si nedespartita.
Precum cercul este ceva strîns unit si neîntrerupt, asa trebuie sa fie si legatura celui ce se boteaza cu Dumnezeu — strîns unita si neîntrerupta.
Spalarea cu buretele. Dupa ce citeste Evanghelia, preotul spala cu un burete, anume pus, partile trupului celui botezat, zicînd cuvintele: “Te-ai botezat, te-ai luminat, te-ai miruit, te-ai sfintit, te-ai spalat în numele Tatalui si al Fiului si al Sfîntului Duh”.
Prin aceasta spalare vazuta se arata ca i s-au iertat toate gresalele si ca sufletul lui este curat ca zapada.
Tunderea. În sfîrsit se face tunderea celui botezat. Preotul taie cîte putin par de pe capul celui botezat, crucis, zicînd: “Tunde-se robul (sau roaba) lui Dumnezeu (cutare) în numele Tatalui, al Fiului si al Sfîntului Duh”.
Aceasta este semn de supunere si ascultare si astfel se arata ca cel botezat toata viata sa o va jerfi lui Hristos, slujind Lui cu credinta si cu dragoste, ca Domnului si Stapînului Sau.
Ospat crestinesc dupa botez
Este un obicei stravechi si raspîndit las toate neamurile pamîntului, ca orice întîmplare de bucurie în viata unei familii sa fie sarbatorita printr-un ospat sau praznuire, adunîndu-se rudele si prietenii în jurul unei mese si ospatînd cu inima vesela si în voie buna.
Obiceiul acesta este bun, caci însasi firea ne îndeamna sa ne veselim în clipe de bucurie, cu atît mai mult ca asemenea clipe sunt mai rare în viata omului.
Vedem pe Însusi Mîntuitorul luînd parte la ospat în casa lui Lazar din Betania, în casa lui Simon si la nunta din Cana Galileii.
În pildele Sale, Domnul Iisus Hristos adesea vorbeste despre astfel de ospete prietenesti. În vechime crestinii dupa slujba bisericeasca luau parte la ospatul de obste, care se numea “agapa”.
Avem si noi românii un obicei stravechi ca, dupa botez., parintii pruncului cheama pe nasii, rudele si prietenii, pentru a petrece cîteva clipe de bucurie, ospatînd si veselindu-se cu totii.
Dar nu rareori se întîmpla ca aceste adunari, în loc sa fie prilej de petrecere frumoasa crestineasca, se prefac în cheruri galagioase, ba cîteodata sunt însotite de scandaluri, încaierari si — vai, chiar omoruri.
Iata cum omul, cu voie sau fara de voie, adesea întoarce un lucru bun în ceva rau si daunator pentru trupul si sufletul sau si al semenilor sai.
Ti se umple inima de tristete si de durere cînd citesti sau asculti povestindu-se despre asemenea “cumatrii” rusinoase pentru lumea noastra crestina, urmate de scandaluri, betii, cîntece rusinoase, batai, arestari si alte lucruri despre care nu se pomenea nici la ospaturile pagînilor din vechime.
Unii fac asemenea petreceri chiar în ajunul Duminicilor sau sarbatorilor mari, ceea ce este oprit de canoanele noastre bisericesti.
Se întîmpla ca astfel de “cumatrii” se prelungesc cîteva zile de-a rîndul, bauturile ametitoare curg rîuri, strigatele si cîntecele de rusine nu înceteaza, ceea ce este si urît, si vatamator atît pentru sanatatea lehuzei, cît si a copilului abia nascut si botezat.
Iata ce spune Domnul nostru Iisus Hristos despre astfel de ospete rusinoase:
“Luati aminte de voi însiva, ca sa nu se îngreuieze inimile voastre cu satul mîncarii si cu betia si cu grijile lumii si fara de veste si vie asupra voastra ziua aceea a judecatii” (Luca 21,34).
Iar sf. apostol Pavel ne povatuieste, zicînd:
“Iata noaptea (pagînatatii) a trecut, iar ziua s-a apropiat; sa lepadam dar lucrurile întunerecului si sa ne îmbracam în arma luminii; ca ziua cu buna cuviinta sa ne purtam, nu în ospete urîte si în betii, nu întru desfrînari si în fapte de rusine, nu întru certuri si pizma. Ci va îmbracati întru Domnul nostru Iisus Hristos si purtarea de grija a trupului sa nu o faceti spre pofte” (Rom. 13, 12-14).
Si, cu buna seama, gîndeste-te, frate crestine, dupa ce am cîntat la sfîntul botez, în biserica: “Cîti în Hristos v-ati botezat, în Hristos v-ati îmbracat” putem oare, întorcîndu-ne acasa, sa ne apucam de petreceri urîte, pagînesti, cu chiote, cîntece de rusine, betii si alte ticalosii, batîndu-ne joc, în felul acesta, de marea si înfricosata taina a botezului, în loc sa ne bucuram cu bucurie senina si sfînta ca s-a adaugat înca un suflet la Biserica lui Hristos?
Ce frumos este cînd, la un ospat pregatit dupa savîrsirea sfîntului botez, se aduna parintii, rudele si prietenii, si dupa ce nasii predau copilul nou botezat mamei si o felicita, citesc apoi “Tatal nostru”, se aseaza la masa si ospateaza cu inima buna.
Lumînarile botezului, înca aprinse, sunt asezate în mijlocul mesei si deci continua acea bucurie pe care au simtit-o cu totii în timpul slujbei botezului.
Cineva închina în sanatatea parintilor, a copilului si nasilor, la urma se citeste rugaciunea de multumire si mesenii se împrastie pe la casele lor, ducînd în sufletele lor adevarata veselie crestineasca si duhovniceasca si gîndindu-se cu ce poate sa ajute fiecare din ei ca noul botezat sa creasca spre bucurie parintilor, sa fie bun crestin si bun român si sa umble pe calea mîntuirii, aratata de Domnul si Mîntuitorul nostru Iisus Hristos si propovaduita de sfînta noastra Biserica.
Sfanta Scriptura ne invata ca nu poate exista botez in afara Bisericii Ortodoxe!
1 IOAN 2, 18-20 - Copii! Este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sînt toti de-ai nostri, de aceea au iesit. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfînt si stiti toate.
FAPTELE APOSTOLILOR 20, 30 - Si dintre voi însiva se vor ridica barbati, graind învataturi rastalmacite, ca sa traga pe ucenici dupa ei.
2 PETRU 2, 1-2 - Dar au fost în popor si prooroci mincinosi, dupa cum si între voi vor fi învatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapînul Care i-a rascumparat, îsi vor aduce lor grabnica pieire; si multi se vor lua dupa învataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita.
1 TIMOTEI 4, 1 - Dar Duhul graieste lamurit ca, în vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luînd aminte la duhurile cele înselatoare si la învataturile dracesti, prin fatarnicia unor mincinosi, care sînt înfierati în cugetul lor.
2 TIMOTEI 4, 3-4 - Caci va veni o vreme cînd nu vor mai suferi învatatura sanatoasa, ci - dornici sa-si desfateze auzul - îsi vor gramadi învatatori dupa poftele lor, si îsi vor întoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
2 CORINTENI 4, 3-4 - Iar daca Evanghelia noastra este înca neînteleasa, este peentru cei pierduti, în care dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos.
EFESENI 4, 5 - Este un Domn, o credinta, un botez!
Oricine nu marturiseste astfel, pacatuiesc de moarte. Nu este mai mare pacat decît acela de a te lepada de botezul ortodox si de a primi botezul mincinos al sectantilor. Despre acestia a proorocit Apostolul Pavel:
EVREI 6, 4-6 - Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat o data si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfînt, si au gustat cuvîntul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor, cu neputinta este pentru ei daca au cazut, sa se înnoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
IEZECHIIL 18, 31-32 - Lepadati de la voi toate pacatele voastre cu care ati gresit si va faceti o inima noua si un duh nou. De ce sa muriti voi? Caci eu nu voiesc moartea pacatosului, zice Domnul Dumnezeu; întorceti-va deci si traiti!
