Se afișează postările cu eticheta Icoane. Afișați toate postările

Despre icoane

Înainte de a fi aşezată în casă, icoana nouă se aduce la biserică pentru a fi sfinţită. Ea se lasă la biserică - de obicei patruzeci de zile – timp în care este ţinuta în Sfântul Altar. Între timp, sau la sfârşitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinţeşte, stropind-o cu apă sfinţită şi rostind rugăciunile rânduite de Biserică.

Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai punem nimic altceva, pentru ca atenţia noastră să nu fie atrasă de alt lucru atunci când ne rugăm în faţa icoanei şi pentru că nu este bine să punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta. Punem icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu faţa la răsărit, şi la biserică şi acasă.

Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al Mântuitorului Hristos, numit in rugăciunile Bisericii "Răsăritul cel de sus", "Soarele Dreptăţii", etc... Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu, al binelui şi al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp ce apusul, întunericul este semnul răului şi al lucrurilor care se fac la întuneric. Deci, trebuie să avem grijă să aşezam icoana la răsărit, pentru a ne închina cu faţa la răsărit.

Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care se numeşte Romanca sau Lideanca

Sfîntul Apostol Petru şi Sfîntul Ioan cuvîntătorul de Dumnezeu, mai înainte de a se duce, precum s-au dus şi ceilalţi apostoli, la marginile pămîntului, pentru propovăduirea lui Hristos, propovăduiau pe Hristos prin cetăţile de prin jurul Ierusalimului. Dar cînd a fost cetatea care se cheamă Lida - iar după aceea s-a numit Diospoli - şi, petrecînd acolo un an, a adus multe popoare la Hristos Dumnezeu. Atunci a zidit acolo o biserică cu numele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; pentru că atunci era linişte între creştini, încetînd prigonirea după uciderea Sfîntului Arhidiacon Ştefan.

Cezarul Tiberiu, auzind multe lucruri despre Iisus Hristos şi despre minunile Lui, a poruncit să nu prigonească pe creştini. Despre aceasta se pomeneşte astfel în Faptele Apostolilor: Bisericile prin toată Iudeea, Galileea şi Samaria aveau pace. Acea pace a fost pînă la sfîrşitul lui Tiberiu. Deci, în acea alinare, Sfinţii Apostoli Petru şi Ioan, zidind în Lida acea biserică s-au dus în Ierusalim şi au rugat pe Preasfînta Născătoare de Dumnezeu să meargă în Lida, să vadă biserica cea zidită în numele ei, să o binecuvînteze şi să o sfinţească prin venirea sa, astfel ca rugăciunile celor ce se vor ruga într-însa să fie bineprimite înaintea lui Hristos, cel ce s-a născut dintr-însa.

Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a zis către dînşii: "Mergeţi acolo, bucuraţi-vă şi eu voi fi cu voi!" Iar ei, mergînd, au aflat în biserică pe un stîlp ce întărea clădirea, chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, zugrăvit nu de mînă, ci de Dumnezeu, avînd cu totul asemănarea cinstitei ei feţe, asemenea avea şi a cinstitelor ei haine. Deci ei, văzînd-o, s-au închinat acelui chip al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, nezugrăvită de mînă şi au mulţumit Cuvîntului Cel ce S-a întrupat dintr-însa. După aceea, Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a mers acolo singură şi, văzîndu-şi chipul său şi mulţimea de popor care crezuse în Hristos, s-a veselit cu duhul; iar ea a dat acelei icoane darul şi puterea facerii de minuni.

Trecînd mulţi ani, Iulian Paravatul, luînd împărăţia grecilor şi a Romei, a ridicat mare prigonire contra Bisericii lui Hristos. Atunci s-a trimis de acel muncitor în Lida o rudenie a lui, de un nume cu el ca să şteargă acel chip făcător de minuni al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu nişte unelte tăietoare de piatră. Dar minunii îi urma altă minune, pentru că, pe cît tăietorii tăiau şi strujeau acel chip nezugrăvit de mînă cu ciocane şi topoare, pe atît se vedea că străbăteau prin minune vopselele şi zugrăvelile în adîncul stîlpului; deci, ostenindu-se mult şi nesporind nimic, s-au dus deşerţi.

În multe părţi se răspîndise vestea despre acel chip al Maicii Domnului, despre minunile cele mari şi fără număr, încît veneau mulţi credincioşi din toate părţile, în toţi anii, să se închine la acea icoană. După ce au trecut mulţi ani, fericitul Gherman - mai înainte de luarea arhieriei şi a scaunului patriarhiei din Constantinopol -, a mers la Ierusalim să se închine Sfîntului Mormînt al Domnului şi celorlalte locuri sfinte. Deci, cînd era în Lida, a văzut chipul cel făcător de minuni al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi, rugîndu-se cu căldură, a poruncit unui zugrav să-i zugrăvească pe o scîndură icoana aceea. Luînd el icoana cea zugrăvită, a dus-o cu sine la Constantinopol şi o avea ca pe o vistierie nepreţuită, săvîrşindu-şi toate rugăciunile sale înaintea ei.

Deci, el a fost, cu voia lui Dumnezeu, patriarh al Constantinopolului pe vremea împărăţiei lui Artemie cel numit Anastasie. După aceea Leon Isaurul - care se numea mai înainte Conon -, luînd împărăţia, a adus eresul luptării de icoane şi a ridicat prigonire cumplită asupra celor dreptcredincioşi. Deci, a izgonit cu necinste pe sfinţitul patriarh Gherman de pe scaunul lui; iar Prea Sfinţitul Gherman, izgonindu-se din biserică şi din casa sa, a luat cu sine două sfinte icoane, a Mîntuitorului Hristos şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pe aceea care în Lida o zugrăvise de pe cea făcătoare de minuni.

Deci, vrînd să plutească cu corabia la surghiunie, a scris o scrisoare Prea Sfinţitului Grigorie, episcopul Romei celei vechi, înştiinţîndu-l de nedreapta sa izgonire şi de muncirea cea făcută în Constantinopol celor dreptcredincioşi de împăratul cel luptător de icoane. Şi, făcînd loc în scîndura icoanei lui Hristos, a băgat acolo scrisoarea aceea şi a pecetluit-o, însemnînd data, ceasul şi locul. După aceea, a sărutat cu lacrimi acea sfîntă icoană a Mîntuitorului, de două ori, zicînd: "Mîntuitorule, Mîntuitorule, mîntuieşte-ne pe noi!" Apoi, i-a dat drumul icoanei pe mare. Deci, acea sfîntă icoană, plutind o zi şi o noapte pe mare, a ajuns la Roma cea veche şi în acea noapte s-a făcut arătare prea sfinţitului episcop al Romei de venirea chipului Mîntuitorului.

Dimineaţă, cînd soarele era răsărit, episcopul a luat clerul său cu lumînări şi cu cădelniţe, după aceea s-a suit într-o corabie şi plutind pe rîul Tibru spre mare, a ieşit întru întîmpinarea icoanei Mîntuitorului. Cînd a fost la gura rîului unde se vărsa în mare, a văzut icoana că umbla în preajmă pe ape şi din această pricină s-a umplut de spaimă şi de bucurie; după aceea, s-a închinat cu bună credinţă. Apoi episcopul Grigorie a grăit către icoană cu lacrimi: "Stăpîne, dacă ai venit la noi, nevrednicii, Te rugăm, precum ai umblat cu preaslăvire pe ape, aşa să Te sui şi pe mîinile noastre; pentru că nu îndrăznim să ne atingem de Tine, cu ale noastre porniri". Deci, îndată, icoana s-a ridicat din mare în văzduh şi, zburînd ca o pasăre, a venit în mîinile arhiereului.

Episcopul, sărutînd-o cu lacrimi de bucurie şi luînd-o cu cinste vrednică, a dus-o în Roma cu cîntare de psalmi şi a purtat-o prin toată cetatea, ca acea dumnezeiească icoană să fie văzută de tot poporul. Apoi, a pus-o în biserica cea mare a Sfîntului Apostol Petru. Şi, scoţînd din scîndură scrisoarea patriarhului, care rămăsese neudată de apă, a citit-o şi a înţeles cele ce se făceau în Constantinopol de împăratul cel răucredincios. Încă şi aceasta s-a înştiinţat din scrisoare, că într-o zi şi o noapte a venit acea icoană a Mîntuitorului din Constantinopol la dînşii; deci, toţi slăveau puterea cea de neajuns a lui Dumnezeu. Pentru eresul împotriva sfintelor icoane ce se ridicase la Răsărit şi pentru izgonirea Prea Sfinţitului Gherman, episcopul Romei Grigorie se mîhnea foarte mult şi cu întristare mare se cuprindea. De aceea, a scris împăratului cu îndrăznire, mustrîndu-l pentru păgînătatea lui. La icoana Mîntuitorului se săvîrşeau în Roma multe minuni, pentru că diferite boli şi neputinţe se izgoneau de la oameni.

Prea Sfinţitul Gherman a petrecut în izgonire pînă s-a apropiat de fericitul său sfîrşit. Deci atunci, sfintelor icoane li se făcea neîncetată necinste şi batjocură; pentru că unele erau scuipate şi sfărîmate, altele aruncate în noroi şi călcate în picioare, iar altele arse în foc. Pentru aceea el a scris o altă carte către episcopul Romei, înştiinţîndu-l de cele ce se făceau. Şi în scîndura icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, aceea care se zugrăvise în Lida, făcînd loc, a ascuns într-însa cu dinadinsul scrisoarea sa, punîndu-i data şi ceasul scrisorii. Deci, sărutînd icoana şi plîngînd mult, i-a zis: "Mergi, Stăpînă şi scapă acum fugind, nu ca de Irod în Egipt, ci de vrăjmaşul cel cu nume de fiară! Mergi în Roma la cei binecredincioşi, ca să te păzeşti împreună cu cel mai înainte de veci al tău Prunc, de urîtele mîini ale luptătorilor de icoane. Treci această mare largă cu plutire fără primejdie; pentru că porţi pe Făcătorul cerului, al pămîntului şi al mării. Mergi şi scapă tu în mîinile plăcutului tău, Grigorie; iar pe noi, care pentru cinstea ta ne primejduim, în sînurile lui Avraam ne sălăşluieşte şi în cereştile curţi ne pomeneşte".

Astfel grăia Sfîntul Gherman şi pe sfînta icoană cu lacrimi o uda şi, sărutînd-o cu dragoste, i-a dat drumul pe mare. Deci, icoana a plutit mai degrabă decît zborul vulturului şi într-o zi şi o noapte a ajuns la Roma. În acea noapte i s-a făcut cunoscut episcopului Romei de venirea împărăteştii icoane cereşti. Iar el, sculîndu-se, s-a dus înaintea icoanei lui Hristos, precum se dusese şi înaintea icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. El a ieşit în întîmpinarea ei pe rîul Tibru, cu tot clerul, cu lumînări şi cădiri; dar, cînd era la gura noianului, icoana Maicii lui Dumnezeu s-a văzut de toţi pe apă în preajmă, venind spre dînşii. Atunci, episcopul Romei, întinzînd mîinile sale spre dînsa, ea a venit în mîinile lui şi a primit-o cu mare bucurie şi, închinîndu-se ei, a sărutat-o; apoi s-a întors în cetate minunîndu-se de lucrurile cele mari şi minunate ale lui Dumnezeu. După aceea, desfăcînd tăietura din scîndura icoanei, a aflat scrisoarea Prea Sfinţitului patriarh Gherman şi, citind-o, a înţeles cum ieri de dimineaţă icoana a fost trimisă la dînşii; deci, preamărea minunile lui Dumnezeu.

Episcopului Romei îi era jale de Sfîntul Gherman, că un luminător atît de mare al Bisericii, se stinge prin atîta îngrozire de moarte, plîngînd pentru dînsul foarte mult. Atunci el a luat icoana cea cinstită a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi a dus-o prin toată cetatea ca şi pe a Mîntuitorului. Deci, intrînd în biserica Sfîntului Petru, a pus-o înăuntru Sfîntului Altar, dîndu-se la acea icoană tămăduiri de diferite boli.

După aceasta, trecînd o sută de ani şi mai bine, de cînd împăraţii luptători de icoane au pierit cu sunet şi a împărăţit Mihail cu maica sa Teodora, iar eresul luptătorilor de icoane din Constantinopol se stinse cu totul în Roma, atunci icoana cea nezugrăvită din Lida, era zugrăvită şi trimisă de Sfîntul Gherman din surghiunie spre Roma şi pusă în altar. Ea singură a început adeseori a se mişca fără să se clatine de nimeni, privind toţi la ea. Aceasta se făcea în multe zile, uneori la cîntarea cea de dimineaţă sau de seară, alteori la Liturghie. De această minune, romanilor nu le era puţină mirare şi frică, pentru că socoteau că acesta este un semn de mînie dumnezeiască, ce are să vină asupra lor.

În Roma era atunci episcop Serghie, şi într-un timp, fiind singur în biserică la soborniceasca cîntare, icoana aceea a început mai tare a se clătina. Acea mişcare văzînd-o toţi, s-au spăimîntat şi, încetînd din cîntare, au început a striga cu glas mare: "Doamne miluieşte!" Deci, fiind de mulţi chemată mila Domnului, icoana s-a alinat din mişcare; dar după puţin, iarăşi ridicîndu-se şi făcînd sunet prin mişcarea sa, s-a dus spre văzduh de la locul său. Aceasta văzînd-o toţi, s-au adunat în altar, vrînd să o sprijinească cu mîinile, ca să nu cadă la pămînt şi să se sfarme; dar nimeni nu putea s-o ajungă şi să se atingă de ea, pentru că se purta prin văzduh pe deasupra mîinilor omeneşti, umblînd ca pe pămînt prin biserică, nu iute, ci încet. Astfel a ieşit din biserică ca şi cum s-ar fi scos de mîini îngereşti.

Atunci episcopul Serghie, înspăimîntîndu-se cu tot clerul şi poporul de acea preaslăvită vedere, urmau cu spaimă după icoană încotro mergea ea. Iar ea, ducîndu-se la rîul Tibru, s-a băgat în apă şi a înotat spre mare; iar poporul ce era pe mal, privea la ducerea ei şi cu ochii lăcrimînd o petreceau pe dînsa. Atunci episcopul Romei, vărsînd lacrimi, se tînguia zicînd: "O, împărăteasă, vai nouă! O, Doamnă, vai nouă! Unde te duci de la noi, dumnezeiescule sicriu? Pentru că în ce chip de demult pe ape ai venit la noi, acum tot pe aceeaşi cale te duci? De aceea ne temem, ca să nu ne ajungă şi pe noi, cei care sîntem în Roma, prigonirea luptătorilor de icoane, pentru care tu ai fugit din cetatea lui Constantin şi acum iarăşi fugi de la Roma! O, atotputernică, de ce nu alini acel vifor ereticesc, care tulbură Biserica lui Hristos?"

Acestea şi multe altele grăia episcopul Serghie, tînguindu-se şi petrecînd icoana cu ochii, care, cu mai mare grabă depărtîndu-se, alerga pe apă pînă s-a făcut nevăzută de vederea lor. Atunci episcopul Romei a poruncit ca acea slăvită minune să o scrie în cărţile bisericeşti, spre aducere aminte a acelor neamuri de pe urmă, spre slava Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, care lucrează nişte minuni ca acestea. Deci, acea sfîntă icoană, a doua zi, a ajuns la Constantinopol şi s-a găsit la liman, aproape de palatele împărătesei. Ea a fost luată de nişte oameni dreptcredincioşi, care se aflau acolo şi dusă la binecredincioasa împărăteasă Teodora. Împărăteasa socotea că icoana este din acelea pe care luptătorii de icoane le aruncaseră în mare, legate cu pietre grele şi că acea icoană desfăcîndu-se de legături, a ieşit la suprafaţă.

În acea vreme, s-a trimis din Constantinopol, de către binecredinciosul împărat Mihail şi de prea sfinţitul patriarh Metodie, nişte oameni vestiţi din rînduiala duhovnicească şi mirenească cu scrisori la episcopul Romei, înştiinţîndu-se de Sinodul Sfinţilor Părinţi ce s-a ţinut în Constantinopol, unde s-a dat anatema eresul luptătorilor de icoane, iar credincioasa cinstire a sfintelor icoane iarăşi s-a întărit. Cu nişte scrisori împărăteşti ca acestea ajungînd acei trimişi la Roma, au veselit foarte mult pe episcopul Romei şi pe toţi cei dreptcredincioşi. Deci, fiind acolo, a auzit toate despre icoanele cele făcătoare de minuni - a Mîntuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu -, cum în zilele prea sfinţitului episcop Grigorie au venit la Roma şi cealaltă pe mare, trimise de prea sfinţitul patriarh Gherman; apoi cum, nu de mult, icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a dus iarăşi singură la Roma.

Acestea auzindu-le ei, şi-au scris acele minunate povestiri, însemnînd vremea şi ziua ducerii icoanei celei preacurate din Roma. Apoi, întorcîndu-se în Constantinopol, au spus împăratului, maicii lui, Teodora, şi prea sfinţitului patriarh Metodie. Aceia îndată şi-au adus aminte de icoana găsită la limanul mării şi au grăit între ei: "Oare nu este aceasta icoana cea din Roma?" După aceasta îndată s-au trimis de către episcopul Romei soli vestiţi la împărat şi la patriarhul Constantinopolului, cărora arătîndu-le acea sfîntă icoană, care a fost găsită la malul mării, romanii îndată au cunoscut-o şi cu lacrimi au căzut înaintea ei, spunînd tuturor că aceea este icoana care a plecat de la ei din Roma. Apoi, socotind ziua cea însemnată şi ceasul plecării ei din Roma şi sosirea la Constantinopol, au găsit că într-o zi şi o noapte a mers cale depărtată şi preamăreau atotputernica tărie a lui Dumnezeu

Atunci Prea Sfinţitul patriarh Metodie cu tot clerul şi împăratul cu toată suita luînd acea icoană din palatele împărătesei, petrecuţi de tot poporul, au dus-o în Halcopatria şi a fost pusă cu cinste în biserica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bucurîndu-se de atîta dăruire ce li s-a dat. Din acel timp acea icoană făcătoare de minuni a Maicii lui Dumnezeu s-a numit Romanca, pentru că venise de la Roma şi se făcea de la dînsa foarte multe minuni.

Acestea s-au aflat despre acele două icoane făcătoare de minuni, care au fost în Constantinopol. Despre cea dintîi, care s-a numit Odighitria, zugrăvită de Sfîntul Luca şi de cealaltă care s-a zugrăvit de Sfîntul Gherman; pe cea din Lida şi mai pe urmă s-a numit Romanca. Însă, acea icoană făcătoare de minuni a Preacuratei Născătoare de Dumnezeu care a mers din Constantinopol în Rusia prin văzduh, la locul ce se numeşte Tihfini, nu se ştie care este, Odighitria sau Romanca sau altă icoană oarecare izvorîtoare de darul minunilor.

Iar noi de lucrurile cele neştiute, neiscodind cu deşartă iubire de încercare şi neispitind judecăţile cele neştiute ale lui Dumnezeu, cinstim cu bunăcuviinţă fiecare icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Cădem cu credinţă la dînsa, o sărutăm cu dragoste şi cu frică, ne închinăm cu evlavie privind spre dînsa ca spre adevăratul Fiu cel Care împărăţeşte la cer împreună cu Născă-toarea de Dumnezeu. Şi slăvim şi pe Cel născut dintr-însa, Hristos, Domnul nostru, pe Cel slăvit împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Icoana cu trei mâini

Aşezată în plin centru al Ploieştiului, Biserica „Maica Precista“ uimeşte prin arhitectura deosebită, dar şi prin icoanele din interior, dăruite - bună parte dintre ele - de ţarul Rusiei, Alexandru al II-lea. Una, realizată aşa cum nu sunt multe, cu trei mâini, este, după cum afirmă credincioşii, făcătoare de minuni.
Donaţia
Parcă niciodată nu s-a îndreptat românul ca acum spre mănăstire. Parcă nicicând nu şi-a pus atâta nădejde în harul preoţilor, în icoanele făcătoare de minuni. Parcă nevoia de a crede, de a fi alături de Dumnezeu, de a-şi plimba degetele chinuite pe chipul unui sfânt, de a-şi pleca fruntea brobonită de necazuri până jos, la pământ, nu a fost atât de intensă.

Icoana facatoare de minuni de la Ulma

Ulma este o comună din judeţul Suceava, regiunea Nord-Est, România. Centrul comunei se află la 47.889750 - latitudine nordică şi 25.289382 - longitudine estică.
La Biserica de la Ulma se află o icoană a Maicii Domnului identică cu icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Poceav (Ucraina),adusă de la Lavra Pecerskaia din Kiev şi care este aurită şi realizată într-un stil deosebit, unde credincioşii se vor putea închina. De asemenea, în biserica se află si părticele de sfinte moaşte ale Sfinţilor Amfilohie şi Iov, sfinţi tămăduitori şi făcători de minuni de la Poceaev.

Icoane facatoare de minuni din Bulgaria

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, a fost donată mănăstirii Dervent, în anul 1940, ,,de moştenitorii defunctului I. Chipară". După cum menţionează inscripţia caligrafiată în alb, în colţul inferior stâng, aparţine cronologic începutului de veac XIX (1820) şi vădeşte influenţe stilistice occidentale, grefate pe varianta iconografică bizantină a Glicophilousiei - ,,Maica Domnului a tandreţei, a iubirii materne" Icoana reprezentând Maica Domnului cu pruncul Iisus era o veche moştenire de familie, transmisă din generaţie în generaţie.

Cuvant inainte

Icoanele facatoare de minuni, in general, si ale Maicii Domnului, in special, au atras de cand este crestinismul credinciosii la rugaciune. De-a lungul timpului, Maica Domnului si-a aratat din plin iubirea si mila sa fata de oameni, implinindu-le cererile facute inaintea icoanelor ce o infatiseaza.

Icoane din Republica Moldova

Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita „Cu trei maini”:
Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.

Icoane facatoare de minuni de la Muntele Athos

Sfantul Munte Athos este situata la inaltimea de 2.033 m si o peninsula cu lungimea de 60 km si o latime ce variaza intre 8 si 12 km, situat in nordul Greciei, in regiunea greceasca Macedonia Centrala.

Icoane facatoare de minuni din fosta URSS

Icoana Maicii Domnului din Smolensk - Indrumatoarea:
Icoana Maicii Domnului din Manastirea Smolensk este una dintre cele mai vechi, cunoscute si iubite icoane din intreaga Rusie. Considerata a fi zugravita de catre Sfantul Apostol Luca, pe care Traditia Bisericii il mentioneaza ca , icoana se bucura de o deosebita cinste, in randul credinciosilor rusi.

Traditia locului spune ca, imediat dupa caderea Constantinopolului, prin randuiala lui Dumnezeu, icoana Maicii Domnului a fost adusa in Rusia. De asemenea, mai exista si tradita conform careia, icoana a fost primita ca dar de nunta de un print rus. Aceasta ar fi prima icoana bizantina veche ajunsa in Rusia.

Lumea icoanelor si minunilor

Minunile au fost si vor ramane un mister pentru omenire.Din acest motiv voi incerca sa prezint unele icone care dealungul timpului au infaptuit o serie de minuni pentru acei care cred in Dumnezeu:

Icoana Maicii Domnului din Manastirea Neamt facatoare de minuni:Cea mai veche si mai valoroasa, nu doar dintre icoanele facatoare de minuni din Moldova, ci din România, este considerata Maica Domnului „Lidianca“ de la Manastirea Neamt. Încarcatura duhovniceasca a acestei icoane vine si din faptul ca la ea s-au rugat, de-a lungul celor 600 de ani de existenta, mii de calugari, unii dintre ei deveniti sfinti.
Traditia si unele vechi însemnari arata ca aceasta icoana este o copie a icoanei Maicii Domnului pictata prin minune pe un stîlp al bisericii din Lida. Aceasta biserica fusese ridicata în cinstea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu pe vremea cînd sfintii apostoli Petru si Ioan propovaduiau în acea parte. Ei ar fi rugat-o pe Preasfînta Fecioara sa o binecuvînteze si sa o sfinteasca prin venirea sa. Maica Domnului i-a trimis înainte, cu binecuvîntare, iar ei, mergînd, au aflat pe un stîlp ce întarea cladirea bisericii chipul Fecioarei facut nu de mîna, ci de Dumnezeu. Se spune ca, mergînd acolo si vazîndu-si chipul, dar si multimea de popor ce crezuse în Hristos, Maica Domnului s-a veselit cu duhul si a dat acelei icoane darul si puterea facerii de minuni. În anul 665, înainte de a fi hirotonit patriarh, fericitul Ghermano s-a închinat la Mormîntul Domnului si a vazut si icoana Maicii Domnului din Lida. El a pus mesteri alesi sa picteze o icoana exact dupa cea originala, iar pe verso chipul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe, originar din Lida. De aici si denumirea data icoanei, „Maica Domnului Lidianca“.
Dupa cum spun înscrisurile vechi, Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni din Manastirea Neamt a fost donata voievodului Alexandru cel Bun de împaratul bizantin Manuel Paleologu, în anul 1401.

Icoana Sfintei Ana din Manastirea Bistrita:Icoana facatoare de minuni a Sfintei Ana a fost pictata de doi calugari din partile Ierusalimului intre anii 1150-1250. Icoana o infatiseaza pe Sfanta Ana tinand in brate o copila, nimeni alta decat fiica sa, Sfanta Fecioara Maria.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Golia: se află în Iasi zona Targu Cucu .

Se spune ca aceasta icoana infaptuiesteminuni inca de pe vremea domnitorului Vasile Voievod 1660.

Icoana Maicii Domnului 'Madona Dudu': icoana a fost gasita intr-un dud, acum cateva sute de ani, de catre un evreu pripasit prin Oltenia, care a luat-o spre a o vinde. Dupa ce a primit banii pe ea, spre uimirea lui, icoana a reaparut in dud.

Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri, locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de potopuri, de răutăţile omeneşti. Povestea apariţiei acesteia în Cetatea Banilor, toţi au auzit-o, le-a intrat în sânge, le place s-o spună cu bogăţie de amănunte. Icoana nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă la Catedrala Episcopală Madona Dudu. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum o sută de ani.

Icoana Maicii Domnului din Biserica Icoanei:Legenda spune ca acum cateva secole un trecator a adormit in parcul care era pe locul actualei biserici. Trezindu-se, a vazut icoana cu chipul Maicii Domnului. Aceasta i-a spus sa ridice o sfanta biserica acolo.Icoana are o vechime considerabilă, datând cel puţin din vremea domniei lui Mihai Viteazul, când a fost adusă de la muntele Athos de către monahul Ioan pe cheltuială proprie.

Maica Domnului de la Manastirea 'Dintr-un lemn':Traditia spune ca un cioban ar fi vazut in vis pe Maica Domnului, care i-a poruncit sa taie din poiana un stejar falnic si sa faca din el o biserica mica din lemn. Taind stejarul, ar fi gasit in trunchiul lui Icoana Maicii Domnului.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn, judetul Valcea, este una dintre cele mai cinstite icoane din tara, atat pentru vechimea si maiestria cu care este lucrata, cat mai ales pentru nenumaratele minuni savarsite inaintea ei.

Manastirea Dintr-un Lemn, aflata in comuna Francesti, la aproximativ 25 de kilometri inspre sud de municipiul Ramnicu Valcea si la alti 5 kilometri m de orasul Babeni, este una dintre cele mai mari manastiri din judetul Valcea.Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Dintr-un Lemn este minunata si prin dimensiunile acesteia: 1,50 metri inaltime si 1,10 metri latime. Minunata icoana se afla astazi in biserica de piatra a manastirii, in partea stanga, in locul icoanei imparatesti a Maicii Domnului, pe catapeteasma.

Nu sunt cunoscute cu exactitate cele despre autorul acestei icoane, anul pictarii ei ori conditiile in care aceasta a ajuns la manastirea valceana. Se marturiseste insa, potrivit legendei, ca aceasta icoana a fost gasita in trunchiul unui stefar mare din zona, frate cu cei alti cativa, care se afla in curtea din spate a manastirii.

Profesorul I. D. Stefanescu afirma ca icoana ar fi fost pictata pe la jumatatea secolului XVI. Conform lui A.M. Muzicescu, icoana ar fi lucrata inainte de anul 1453, la Bizant sau la Muntele Athos, folosindu-se un model mai vechi. Cea din urma ipoteza este si cea mai plauzibila, dar modul in care icoana a ajuns la noi ramane necunoscut.

In anul 2002 a inceput procesul de restaurare a Icoanei Facatoare de Minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Dintr-un Lemn din Valcea. Prima parte a restaurarii a inceput in 2003, s-a incheiat in 2004 si a fost facuta de Dorin Handrea. Receptia lucrarii a avut loc pe 27 iunie 2004 de o comisie de experti evaluatori.

Icoana a suferit un proces de restaurare incorect in anul 2003, drept pentru care, Mihaela Nacu, coordonator profesional al Sectiei de restaurare pictura pe lemn in Muzeul National de Arta al Romaniei, a continuat restaurarea icoanei. Restaurata de catre Mihaela Nacu si Camelia Comsia, icoana a fost reexpusa in manastire in data de 15 noiembrie 2008.Pentru prima data in Romania, s-a hotarat protejarea icoanei de factorii de microclimat, umiditate excesiva, variatii mari de umiditate si alti factori de degradare prin montarea acesteia intr-o vitrina conceputa special pentru ea, de catre o firma italiana care a proiectat un sistem similar si pentru "Mona Lisa" lui Leonardo da Vinci si alte muzee importante din lume. Icoana si vitrina au fost sfintite in octombrie 2008

Câmpurile energetice ale icoanei Maicii Domnului, aflată în Catedrala Episcopală Madona Dudu din centrul Băniei, dau peste cap teoriile oamenii de ştiinţă. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi adevărate, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum două sute de ani.
Icoana apără neîntrerupt, de cinci veacuri, locuitorii Craiovei. De boli, de farmece, de potopuri, de răutăţile omeneşti. Povestea apariţiei acesteia în Cetatea Banilor, toţi au auzit-o, le-a intrat în sânge, le place s-o spună cu bogăţie de amănunte. Icoana nu a fost niciodată restaurată şi se păstrează în stare perfectă la Catedrala Episcopală Madona Dudu. Preoţii cred cu tărie că icoana e făcătoare de minuni întrucât din ochii Maicii Domnului au curs lacrimi, iar focul nu a atins-o în incendiul de acum o sută de ani.Totul a început acum câteva sute de ani. Icoana a fost găsită într-un dud, de către un evreu spaniol pripăşit prin Oltenia, care a luat-o spre a o vinde. Spre uimirea lui, icoana a reapărut în dud. Atunci, pentru prima oară, s-a ştiut despre minunea Maicii Domnului, în locul respectiv fiind ridicată în prezent catedrala.

Icoana Maicii Domnului de la Schitul Namaiesti: Daca aveti sansa de a calatori prin judetul Arges, veti descoperi, la numai 5 km N-V de Campulung, la o altitudine de 765 de metri, un ansamblu monahal cu totul special.

Legenda spune ca niste ciobani, pascand oile prin aceste locuri si adormind deasupra stancii, au auzit in vis batai de clopote si rugaciuni bisericesti si au vazut un inger care spunea: "Aici, in sanul acestei stanci sta de multe veacuri o icoana a Maicii Domnului, zugravita dupa chipul ei cel adevarat. Sculati-va, apucati poteca pana la ea, sapati in piatra adanc si ridicati lacas de inchinaciune".

Ciobanii, dand ascultare visului, urmand poteca, au gasit icoana care stralucea in fundul unei pesteri, ca intr-un altar. Au sapat in acel loc, scobind piatra, au facut zid de intrare, au ridicat turla si astfel a luat fiinta biserica.
Pridvorul este construit din zid de caramida, avand intrarea spre miazazi, unde se afla doua ferestre; este marginit la apus si miazanoapte de stanca.

Pictura nu apare decat in pridvor, in rest se vad urmele daltuirii in stanca. Pe pereti sunt prinse icoane, remarcandu-se cea a Sfintei Fecioare Maria, icoana facatoare de minuni (incadrata in rama de argint).

Icoana Maicii Domnului din Trifesti:Un cioban a observat, aproape de malul raului Moldova Seaca, o scandura, iar cu un carlig din fier si o franghie a tras-o la mal. Era o icoana care sangera in locul in care a fost lovita de fier. Icoana ii poate dovedi pe hoti.Sfinta Icoana Facatoare de Minuni din biserica de la Trifesti va implini, in iunie, 203 ani. La vreme de seceta, "Sfinta" de la Trifesti aduce ploaia. Icoana făcătoare de minuni din parohia Trifeşti, Protopopiatul Roman, se află în aceste zile în municipiul Oneşti. Începând cu data de 6 august 2009, icoana s-a aflat în mai multe biserici din Oneşti. Pe 11 august 2009, icoana ajuns la Capela Spitalului Municipal din Oneşti şi la Biserica „Sf. Nicolae“, s-a întors la Catedrala „Pogorârea Duhului Sfânt“. Icoana făcătoare de minuni se va întoarce la Trifeşti, lăsând binecuvântările ei şi împlinirea cererilor pe care credincioşii le depun la această icoană.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bezdin:Situata la 36 km vest de Arad, Manastirea Bezdin cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" (28 august stil nou), este una dintre putinele manastiri ortodoxe sarbe din Romania ce se mai pastreaza, datand din 1539.După 1740 mănăstirea a intrat într-o perioadă deosebită de dezvoltare, pe timpul egumenului Teodosie Veselinovici care a adus aceasta icoana.

Icoana Maicii Domnului de la Schitul Dalhauti:Manastirea Dalhauti, unul dintre cele mai vechi asezaminte monahale ale Ortodoxiei romanesti, se afla la o distanta de aproximativ 20 de kilometri mai spre vest de municipiul Focsani si la numai 4 kilometri departare de satul Dalhauti, fiind asezata intr-o zona premontana, in mijlocul padurilor de fag si de stejar.toria acestei Sfinte Icoane (dupa traditie, fiind una dintre cele sapte icoane zugravite de Sfantul Evanghelist Luca) este greu de stabilit. Se spune ca staretul acestei sihastrii, Anufie monahul, mergand in pelerinaj la Locurile Sfinte, a primit de la episcopul Ierusalimului o Icoana a Maicii Domnului pentru a o aduce in Tara Romaneasca.

La intoarcere, Anufie monahul, apropiindu-se de Constantinopol, a fost prins de turci, care l-au pradat, batjocorind Icoana prin lovirea cu iataganul in chipul Pruncului Iisus si al Maicii Domnului, dupa care au aruncat-o in podul unui grajd de cai. Noaptea insa, grajdul a inceput a vui, caii s-au omorat intre ei, iar ingrijitorii care s-au incumetat sa intre la animale au fost omorati. Desi condamnat la moarte, Anufie a reusit sa scape cu viata, fiind salvat de un ienicer valah. Se intoarce in tara trist ca a pierdut Sfanta Icoana, iar mahnirea sa sporeste primind vestea ca turcii ii omorasera si parintii.

La scurt timp dupa aceasta, aflandu-se pe malul Marii Negre in cautarea unui loc unde sa-si aline suferinta, vede in larg o lumina puternica ce parea ca se apropie de tarm. Intorcandu-se a doua zi, fu uimit sa vada plutind pe apa Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Vaslind cu barca pana la locul acela, a luat Icoana si a adus-o la tarm. A observat ca pe fata Maicii Domnului si a Pruncului Iisus turcii lovisera cu iataganele, iar marginile zgarieturilor se astupasera ca o rana in carne vie. Se observa si astazi aceste rani cicatrizate pe chipul Pruncului Iisus si al Maicii Domnului.

Anufie aduce Icoana facatoare de minuni la casa parinteasca, apoi, impreuna cu fratele sau, decide sa vanda tot ce mai aveau si sa mearga cu nepretuitul odor la Schitul Dalhauti. Aici, cei doi au pus temelia bisericii cu hramul Izvorul Tamaduirii, construita intre anii 1461-1468.

Icoana Maicii Domnului de la Hadambu:Manastirea Hadambu, aflata la o distanta de 30 de kilometri fata de Iasi, in satul Schitu- Hadambului, comuna Mironeasa.
Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pictata in anul 1938 de catre preotul romascan Octavian Zmau si donata Schitului din Dealul Mare, cum este cunoscuta Manastirea Hadambu, de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit, a fost gasita in fosta catapeteasma a bisericii, si este cunoscuta de catre toti credinciosii care vin la Manastirea Hadambu ca fiind facatoare de minuni. Acest fapt se datoreaza mirului care izvoraste din icoana. Pe langa aceasta icoana care in mod nu prea obisnuit o reprezinta pe Maica Domnului tinand pruncul in partea dreapta (stanga privitorului), mai sunt alte 3 icoane considerate facatoare de minuni. Icoana Maicii Domnului facatoare de minuni de la Manastirea Hadambu a plans pentru prima data in 1992, pe 6 ianuarie, de Praznicul Bobotezei, in timpul slujbei de sfintire a apei. Tot in acest an, dar pe 14 octombrie, in ziua hramului Cuvioasei Parascheva, a curs mir din umarul stang al Maicii Domnului. Doi ani mai tarziu, in perioada Postului Mare, din coroana Mantuitorului a curs mir. In 1995, pe 15 august, de praznuirea Adormirii Maicii Domnului, icoana facatoare de minuni lacrimeaza din nou. In anul 2003, in luna septembrie, iarasi se petrece neobisnuitul. In zilele de 3, 6 si 8 septembrie, icoana facatoare de minuni lacrimeaza. Cu trei ani in urma, pe 6 septembrie, icoana Maicii Domnului a lacrimat din nou. Era cu doua zile inainte de hramul manastirii, Praznicul Nasterii Maicii Domnului. Mii de pelerini au vazut si s-au inchinat.

Icoana Maicii Domnului de la Nicula:este realizata de preotul Luca de la Iclodul Mare in 1681. În 1936">Episcopiei de Cluj-Gherlaa încredinţat icoana spre păstrare călugarilor bazilieni. Aceştia au încadrat-o în iconostasul din lemn de tei al bisericii mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, săptămânalul Renaşterea, nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaţilor" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla icoana Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat "Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserica Piariştilor din Cluj.
Fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana primită de la Iuliu Hossu, zidind-o într-unul din pereţii casei sale. În 1964, în pragul morţii, a mărturisit locul icoanei stareţului ortodox al mănăstirii (numit de guvernarea comunistă). Icoana a fost adusă la mănăstire şi la numai câteva zile a fost luată de comunişti. La rugămintea episcopului ortodox de atunci, Teofil Herineanu, icoana a fost pusă în capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. În anul 1991 icoana a fost restaurată defectuos la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, după care a revenit la mănăstirea Nicula.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Agapia Noua:Manastirea Agapia este situata pe valea paraului Agapia - Topolita, la poalele culmii Magura, la numai noua kilometri distanta de Targu Neamt.Icoana este asezata in biserica cea mare a manastirii, in centrul naosului, in partea dreapta, intr-o strana de lemn, frumos sculptata si impobobita cu candele si broderii. Potrivit traditiei locului, icoana a fost daruita Manastirii Boistea, de catre ctitorul acesteia, ieromonahul Macarie Bou, catre sfarsitul secolului al XIV-lea. La inceputul veacului al XVII-lea, cand Manastirea Boistea este desfiintata, icoana este adusa la Manastirea Topolita si de aici la Manastirea Garcina, in timpul domniei lui Ieremia Movila.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Bisericani:Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Bisericani, este o icoana facatoare de minuni.Manastirea Bisericani este o manastire ortodoxa situata in satul Scaricica, comuna Alexandru cel Bun - Viisoara, in judetul Neamt, la o distanta de numai 12 kilometri vest de orasul Piatra Neamt, pe soseaua Piatra Neamt - Bicaz. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani este legata de o intamplare din viata Sfantului Iosif de la Bisericani. Cuviosul Iosif de la Bisericani a vietuit, vreme de cativa ani, intr-o pestera din apropierea actualei manastiri. Inmultindu-se ucenicii, in apropierea pesterii sale, Cuviosul Iosif a inaltat o biserica din lemn, apoi a organizat randuiala slujbei neintrerupte, impartind calugarii in trei cete, fiecare ceata slujind cate trei ore, dupa modelul tipiconal din Manastirea Studion, din Constantinopol.

Vremurile erau insa tulburi, iar biserica schitului a fost incendiata de catre tatari. Razboaiele Sfantului Stefan cel Mare si Sfant cu paganii i-au determinat pe calugari sa paraseasca sihastria de la Bisericani, pentru a se retrage la Muntele Athos. Astfel, in luna iulie a anului 1449, coborand ei pe Valea Rea, la mica distanta de pestera, dintr-un stejar, izbucni o vedenie de fulger.In fata ochilor li se infatiseaza Sfanta Fecioara Maria: "Unde plecati, parintilor?" Cuviosul Iosif raspunde: "La Sfantul Munte, in Gradina Maicii Domnului." Maica Domnului le-a raspuns, zicand: "Nu plecati, caci si aceasta este Gradina Mea." Scena celor patru calugari, cu vedenia Maicii Domnului in stejar, este zugravita in iconostasul Maicii Domnului din biserica voievodala, in anul 1517.

Calugarii au gasit apoi, in scorbura stejarului, o icoana a Maicii Domnului, pastrata pana astazi. Pe acel loc ei au inaltat o bisericuta din lemn, iar dupa cativa ani, prin ajutorul voievodului Stefan cel Mare si al urmasului sau, Stefanita Voda, a fost zidita Manastirea de piatra de la Bisericani. Icoana Maicii Domnului, gasita in scorbura, s-a facut renumita prin puterea ei de a alunga duhurile necurate abatute asupra oamenilor. Icoana Maicii Domnului de la Bisericani are si darul de a curma suferintele celor care sufera de boli ale plamanilor.In anul 1998, pe locul cu pricina s-a construit un paraclis cu hramul "Acoperamantul Maicii Domnului", el cuprinzand si trunchiul stejarului cu icoana. Paraclisul a fost sfintit in data de 3 octombrie 1999, la implinirea a 500 de ani de la minunata intamplare.

Icoana Maicii Domnului - Mănăstirea Trivale, jud. Argeş :

povestea icoanei spune că ea a fost găsită, în 1930, în podul bisericii, de preotul paroh Dumitru Georgian, după ce acestuia îi apăruse în vis chiar Maica Domnului, care i-ar fi spus unde se află. A fost restaurată şi îmbrăcată în argint, vechimea ei fiind estimată la două sute de ani.

Icoana Maicii Domnului - Biserica Olari, Bucureşti:

a fost adusă în biserică de preoţii refugiaţi de la Mănăstirea Arnauchiul, din Turcia, prin anul 1810. În 1864 i s-a schimbat ferecătura de argint aurit, cea nouă având pe margini 24 de mici medalioane care ilustrează minunile săvârşite de Maica Domnului.

Icoana Maicii Domnului - Biserica “Mihai Vodă”, Bucureşti:

icoana are o vechime considerabilă , datând cel puţin din vremea domniei lui Mihai Viteazul, când a fost adusă de la muntele Athos de către monahul Ioan pe cheltuială proprie, ca un semn de mulţumire faţă de domnitorul român. Se spune că ajută femeile să rămână însărcinate şi să nască uşor.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul - Biserica Zlătari, Bucureşti:

a fost adusă în 1987 de preoţimea strămutată la Zlătari de la Biserica Bradului, care urma a fi demolată. Este îmbrăcată în foiţă de argint, lucrată manual, şi datează din 1826. E renumită pentru ajutorul dat împotriva farmecelor, a vrăjilor şi a blestemelor.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul - Mănăstirea Putna, jud. Suceava:a fost adusă, după cum spune tradiţia, de către Doamna Maria de Mangop, soţia domnitorului Ştefan cel Mare, în anul 1472, din Constantinopol. Este onorată în fiecare an, pe data de 2 iulie, ziua de pomenire a Sfântului Voievod Ştefan.

Icoana Maicii Domnului - Biserica Letca Nouă, jud. Giurgiu:cu o vechime de peste două secole, icoana a început să lăcrimeze în urmă cu câţiva ani. Mai întâi au curs bobiţe de mir din ochiul stâng al Maicii Domnului, apoi, timp de câteva zile la rând, au curs şuvoaie de mir din ambii ochi.

Icoana Maicii Domnului - Sf. Mănăstire Căldăruşani, jud. Ilfov:in anul 1940, când Basarabia a fost invadată de ocupanţii sovietici,călugării de la Mănăstirea
Dobrusa, din judeţul Socola, conduşi de stareţul lor,s-au refu-giat la Căldăruşani, aducând cu ei şi icoana Maicii Domnului, făcătoarede minuni. De atunci, ea a rămas aici.

Icoana Maicii Domnului - Mănăstirea Pasărea, jud. Ilfov:

se spune că preotul slujitor de la Mănăstirea Pasărea ar fi primit de trei ori, în vis, îndemnul de a merge într-un loc anume pentru a lua icoana şi a o aduce în mănăstire. În prezent, icoana este aşezată la loc de cinste în biserica mare, fiind vizitată de mii de credincioşi.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul - Mănăstirea Tigăneşti, jud. Ilfov:tradiţia spune că icoana făcătoare de minuni ocroteşte mai ales mamele şi copiii. Un miracol s-a întâmplat când un incendiu izbucnit în apropiere ajunsese la porţile mănăstirii. Maicile au ieşit cu icoana în mâini, iar vântul şi-a schimbat direcţia.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul - Mănăstirea Pissiota, jud. Prahov:Icoana, zugrăvită pe lemnde stejar, a fost pictată de portretistul Eustaţiu Stoienescu,în prima jumătate a secolului trecut. Chiar dacă maniera
de realizare nu este ceaclasică, bizantină, ea impresionează atât prin
puterea harului ei, cât şi prin senzaţia că ochii MaiciiDomnului te urmăresc,
indiferent de unde ai privi icoana.

Icoana Maicii Domnului de la Mnastirea Ghighiu:
Manastirea Ghighiu se afla la cinci kilometri de Ploiesti. Nu are mult fast, nu vezi turle impozante si nici prin cap nu-ti trece ca acolo se arata Maica Domnului. Dar tocmai aici, se aduna VIP-urile pentru a se ruga in taina. Vedetele isi lasa bijuteriile din aur langa icoana Maicii Domnului, ca ofranda, in speranta ca dorintele lor se vor implini. Lacasul sfant e recunoscut in toata lumea pentru icoana Maicii Domnului, adusa din Siria.Icoana se afla in Siria cand Maica Domnului i s-a aratat vicarului si i-a spus ca locul ei e in Romania, la Manastirea Ghighiu. Pe vremea comunistilor a fost luata de Securitate si incuiata in bisericuta din cimitir, iar demnitarii se rugau pe ascuns acolo.In 1990, Maica Domnului s-a aratat staretei de aici si i-a spus sa fie mutata inapoi in Biserica mare. In fiecare zi icoana face cate o minune, indeplinind o dorinta.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Rarau:

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Manastirea Rarau, este o icoana facatoare de minuni mult iubita de credinciosii care pasesc pragul bisericutei de lemn. Manastirea Rarau se afla in satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, fiind o manastire cu obste de calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia, la ea ajungandu-se din Piatra Neamt sau din Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului, Brosteni si ajungand in satul Chiril.

Despre icoana Maicii Domnului, asezata in partea dreapta a naosului, in biserica centrala a manastirii, se pastreaza, din traditie, urmatoare intamplare.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de la Rarau, disparea misterios din fata altarului, calugarii gasind-o la iesirea din biserica. Intrand in post si rugaciune, staretul de atunci, Ieroschimonahul Sisoe, a facut priveghere toata noaptea, impreuna cu intreg soborul, pana ce Maica Domnului i-a vorbit din sfanta icoana, avertizand obstea sa mute in vale totul: odoarele si putina avere agonisita.

Intrebata fiind Maica Domnului de ce pleaca icoana din schit, s-au auzit vorbe minunate: "Unde pleaca icoana mea, acolo sa mutati schitul, caci austriecii ii vor da foc." Atunci, cu mare spaima, vornicul Sabie a poruncit obstii: "Fratilor, sa ducem schitul de partea cealalta a Raraului, sa ramana Moldovei peste veacuri, pana trece ceasul de cumpana!" Nu peste mult timp, manastirea va fi incendiata de austriecii generalului Bukow.