Donaţia
Parcă niciodată nu s-a îndreptat românul ca acum spre mănăstire. Parcă nicicând nu şi-a pus atâta nădejde în harul preoţilor, în icoanele făcătoare de minuni. Parcă nevoia de a crede, de a fi alături de Dumnezeu, de a-şi plimba degetele chinuite pe chipul unui sfânt, de a-şi pleca fruntea brobonită de necazuri până jos, la pământ, nu a fost atât de intensă.
Când nu mai ştii drumul spre normalitate, când, într-un cuvânt, nu mai ştii să trăieşti, să mergi mai departe, aşa cum ai făcut ani în şir, rămâne un singur refugiu, o singură speranţă: Dumnezeu. Ca viaţa să curgă în continuare prin albia deja stabilită, există în unele lăcaşuri sfinte icoane cu puteri miraculoase. Dincolo de înţelegerea omenească, ele, oricare ar fi sfântul pe care îl reprezintă, fac minuni. O astfel de icoană, dar deosebită mult de altele, prin faptul că a fost pictată cu trei mâini, se găseşte în Biserica „Maica Precista“. Ea a fost donată de ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei, în anul 1877, când avea loc Războiul ruso-româno-turc.
Există minuni
Legenda Icoanei Maicii Domnului cu trei mâini se pierde în negura timpului. Unii spun că a fost special realizată cu trei mâini, pentru că, la 1826, anul în care a fost făcută, oamenii o duceau rău şi nu se mai vedeau speranţe. Atunci, cel care a realizat-o s-a gândit că Măicuţa ar trebui să aibă trei mâini, ca să poată să-i ocrotească pe toţi cu puterea ei.
Aşa că i-a făcut două mâini, pentru a ţine Pruncul, dar în josul icoanei a mai făcut pe urmă una. Cea de-a treia... O altă legendă spune că autorul icoanei ar fi avut, înainte de a se apuca de lucru, un vis: se afla pe câmpul de luptă, într-o încăierare teribilă cu turcii, şi un ienicer mai iute i-ar fi retezat mâna cu care trebuia să facă icoana. Trezit din vis, impresia era atât de puternică, încât, ca să nu rămână în realitate fără ea, a pictat o mână în plus pe fondul icoanei.
Însuşi marele Ţar
Biserica „Maica Precista“ din Ploieşti, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului“, este unul dintre cele mai însemnate monumente religioase, istorice şi de artă din judeţul Prahova. Ea are mai bine de trei secole de existenţă. În unele documente, biserica este denumită „Maica Domnului“, în altele „Sfânta Născătoare“ sau „Adormirea Precistei“.
De-a lungul anilor, a beneficiat de mai multe reparaţii şi restaurări, actualul edificiu, conform pisaniei de deasupra uşii, fiind construit în vremea domnitorului Ioan Alexandru Şuţu, la 10 mai 1820. Aici, în biserica micuţă şi-a plecat genunchii spre rugăciune, printre multe personalităţi, „ţarul întregii Rusii“, cum se autointitula Alexandru al II-lea. Cum în perioada şederii lui aici, 25 mai - 11 iunie, s-a sărbătorit Paştele, Alexandru al II-lea, om cu multă evlavie, s-a dus la Biserica „Maica Precista“, pentru a asculta slujbele ţinute de preoţii Constantin şi Nae. A fost atât de impresionat ţarul, încât şi-a adus aici întreaga armată, pentru împărtăşanie. Alexandru al Rusiei a vrut să păstreze vie această amintire. De aceea, a hotărât să doneze bisericii icoana făcătoare de minuni.
Întâi, biserica
Se spune că icoana împlineşte dorinţele celor care se roagă cu evlavie şi cu credinţă la ea. Nimeni dintre cei care vin cu probleme şi necazuri în faţa Măicuţei cu trei mâini nu rămâne neajutat. Cert este că oamenii, după ce au primit ajutorul, rămân credincioşi icoanei şi bisericii. Vin aici iar şi iar, purtaţi parcă de o putere mai mare decât vrerea lor. Recunosc toţi că au beneficiat de mare ajutor de la icoană, dar şi de rugăciunile făcute de preotul Ştefan Alexandru Săvulescu, actualul paroh, despre care spun că are un har deosebit.
Nina MARCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.1, 1-15 IANUARIE 2010
