Aceasta icoana a Maicii Domnului era zestrea de familie a Sfantului Ioan Damaschin si o avea in casa lui din Damasc, chiar cand fusese intaiul sfetnic al stapanitorului saracinilor, califul musulman Ualid (705-715). Lesne se poate vedea in viata Sfantului Ioan, pe care a scris-o preainteleptul Ioan, patriarhul Antiohiei, cum ca, in vremea lui Leon Isaurul, era mare gonire si lupta impotriva icoanelor. Deci „s-a taiat dreapta aceea care mustra pe cei ce urasc pe Domnul, si, in loc de cerneala, cu care se vopsea mai inainte, s-a vopsit cu al sau sange”. Atunci Sfantul, tiind mana sa taiata, a cazut inaintea acestei icoane a Maicii Domnului, cerand sa-l vindece, si Maica Domnului intr-adevar a vindecat mana Sfantului, care s-a alipit in chip minunat la locul ei.
Ca semn de aleasa recunostinta, Ioan a asezat in partea de jos a icoanei o mana lucrata in argint, asemenea cu mana sa dreapta, ceva asemanator cu ceea ce si astazi mai putem vedea la icoanele facatoare de minuni, mici chipuri de barbati, femei s.a., din aur sau argint, care amintesc fiecare de cate o minune savarsita. De atunci, aceasta icoana se numeste „Cu trei maini” (sl.:Troerucica; gr.: Tricheirousa), fiindca se vedeau pe ea trei maini.
Dupa aceasta intamplare, Sfantul Ioan a parasit lumea si s-a retras in Lavra Sfantului Sava din Palestina. A luat cu el si icoana Maicii Domnului Tricheirousa, care a ramas in aceasta Lavra pana ia anul 1233, cand Sf. Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei, a venit aici in pelerinaj, iar parintii manastirii i-au daruit-o ca binecuvantare impreuna cu o alta icoana a Maicii Domnului, numita Galactotrofousa (Cea care alapteaza) dimpreuna cu toiagul Sfantului cu acelasi nume, al Cuviosului Sava Cel Sfintit.
Intorcandu-se in Serbia, Sfantul Sava a adus cu sine icoana si a daruit-o, la randul lui, ca binecuvantare, fratelui sau Stefan, regele Serbiei. De la acesta a luat-o ca mostenire parinteasca fiul si urmasul sau Uros V. Acest nou rege, din respect si evlavie fata de Panaghia Tricheirousa, obisnuia sa o puna pe un animal oriunde mergea, in toate intreprinderile sale militare.
Intr-o astfel de imprejurare, animalul cu icoana s-a indepartat de ostire si dupa o lunga calatorie, condus de Maica Domnului, a ajuns in Sf. Munte si s-a oprit tocmai la poarta manastirii sarbesti Hilandarul. Parintii au primit-o cu bucurie si au asezat-o in altarul bisericii, unde a ramas necunoscuta o bucata de vreme.
Pomenirea icoanei cea numita Tricheirousa se face in 4 decembrie, de praznicul Sfantului loan Damaschin, si in chip deosebit in zilua de 28 iulie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la mănăstirea Vărzăreşti
Icoana Maicii Domnului a fost adusă la mănăstirea Vărzăreşti, care poartă hramul „Naşterea Maicii Domnului”, la începutul veacului trecut, adică după anul 1900, cum se presupune, de la mănăstirea Rudi. Maica Eleonora, care a venit la mănăstire în anul 1922, afirmă că icoana era de acum la Vărzăreşti.Cândva această icoană a trecut printr-un incendiu, dar n-a ars.
Prin anul 1901, după cum mărturiseşte inscripţia de pe îmbrăcămintea de metal, icoana a fost reparată şi reânnoită.
Până în anul 1959 icoana Maicii Domnului s-a aflat în bisericile mănăstirii Vărzăreşti: vara - în biserica de vară cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Dumitru”, iar iarna – în biserica de iarnă cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”, mângâind şi ajutând cu puterea Sa cerească de Mamă pe măicuţele şi surorile ce ii slujeau.În săptămâna în care a fost adusă icoana la mănăstire, timp de trei zile (luni, miercuri şi vineri), o călugăriţă bătrână a văzut deasupra turnului bisericii o rază puternică de lumină care venea dinspre răsărit, din direcţia din care a şi fost adusă icoana Maicii Domnului.
Câţiva ani mai târziu, într-o noapte, o soră din mănăstire a văzut prin fereastra din chilia unde cândva a fost păstrată icoana o luminiţă de candelă. Şi ce este minunat, această luminiţă se vedea ca prin crăpătura de la obloanele unei ferestre, anume aşa cum se vedea pe timpurile când icoana se afla în acea chilie, deşi ferestrele demult erau fără obloane.Mulţi credincioşi vin la mănăstire şi mulţumesc Maicii Domnului pentru ajutorul şi pacea din familiile lor.
Fata Mantuitorului cu trasaturi diferite in partea dreapta si stanga are menirea sa accentueze prezenta celor doua naturi (omeneasca si divina) in Iisus Hristos (icoana a fost pictata dupa ce manastirea fusese salvata de erezia monofizita).
Icoana are o istorie interesanta, se zice ca in timpul unuia din conflictele armate din zona Sinaiului (dintre Israel si Egipt) pentru a pazi icoana calugarii au ascuns-o folosind-o drept oblon la una din ferestrele manastirii, peste cativa ani dupa terminarea razboiului icoana a fost redescoperita, toti fiind minunati de faptul ca ea s-a pastrat intacta la o temperatura de pana la 40 grade Celsius (icoana e pictata in ceara).
