Înainte de a fi aşezată în casă, icoana nouă se aduce la biserică
pentru a fi sfinţită. Ea se lasă la biserică - de obicei patruzeci de
zile – timp în care este ţinuta în Sfântul Altar. Între timp, sau la
sfârşitul celor patruzeci de zile, preotul o sfinţeşte, stropind-o cu
apă sfinţită şi rostind rugăciunile rânduite de Biserică.
Este bine să avem în fiecare cameră câte o icoană. Locul icoanei în casă
este pe peretele de răsărit. Pe peretele cu icoana nu trebuie să mai
punem nimic altceva, pentru ca atenţia noastră să nu fie atrasă de alt
lucru atunci când ne rugăm în faţa icoanei şi pentru că nu este bine să
punem alături de icoană lucruri care nu au legătură cu aceasta. Punem
icoana la răsărit pentru că ne rugăm întotdeauna cu faţa la răsărit, şi
la biserică şi acasă.
Răsăritul, locul de unde ne vine lumina, este semnul lui Dumnezeu, al
Mântuitorului Hristos, numit in rugăciunile Bisericii "Răsăritul cel de
sus", "Soarele Dreptăţii", etc... Apoi, lumina este semnul lui Dumnezeu,
al binelui şi al lucrurilor bune care se fac la lumina zilei, în timp
ce apusul, întunericul este semnul răului şi al lucrurilor care se fac
la întuneric. Deci, trebuie să avem grijă să aşezam icoana la răsărit,
pentru a ne închina cu faţa la răsărit.
