Evangheliile ne vorbesc despre faptul ca Iisus Hristos a fost rastignit cu adevarat pe o cruce de lemn, pe Golgota “impreuna cu alti doi, de-o parte si de alta” (Ioan 19:17-18). Cea care a descoperit crucea pe care a fost rastignit Hristos a fost Sfanta Elena, mama Imparatului Constantin. Aceasta a cerut Imparatului sa-i dea bani pentru a face sapaturi pe Golgota spre a descoperi crucea, care a fost gasita in 326. Sfanta Elena, asa cum ne spun scriitorii crestini Ambrozie sau Rufinus, a trimis fiului ei, Constantin, doua cuie din crucea Domnului, unul din cuie fiind incastrat intr-o diadema. Crucea a fost pusa in Biserica Sfanta Cruce din Ierusalim, zidita de Imparteasa Elena. Acolo era, de asemenea, un cui si placa pe care Pilat porunciose sa se scrie INRI. In urma unui razboi cu persii, crucea a fost luata ca un trofeu de mare valoare si astfel Ierusalimul
a ramas fara obiectul de venerare cel mai sacru. La cativa ani dupa aceasta, imparatul Heraclius a pornit un razboi contra persilor pentru a redobandi crucea. Persii au fost infranti, crucea a fost adusa cu mare cinste la Ierusalim si patriarhul orasului a inaltat-o in fata poporului, pe 14 septembrie, cand tot poporul a cazut in genunchi si a cantat cu lacrimi: “Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim”. Cu timpul, Sfanta Cruce s-a pierdut si nu au mai ramas decat parti din ea, aflate in proprietatea unor patriarhii.
a ramas fara obiectul de venerare cel mai sacru. La cativa ani dupa aceasta, imparatul Heraclius a pornit un razboi contra persilor pentru a redobandi crucea. Persii au fost infranti, crucea a fost adusa cu mare cinste la Ierusalim si patriarhul orasului a inaltat-o in fata poporului, pe 14 septembrie, cand tot poporul a cazut in genunchi si a cantat cu lacrimi: “Crucii Tale ne inchinam, Hristoase, si sfanta Invierea Ta o laudam si o marim”. Cu timpul, Sfanta Cruce s-a pierdut si nu au mai ramas decat parti din ea, aflate in proprietatea unor patriarhii.
