Puterea de vindecare a rugaciunii confirmata de mari savanti

Inca de la inceputul secolului trecut, vindecarile miraculoase care se savarseau in Franta, la Lourdes, au schimbat optica multor oameni de stiinta. Pentru a arata importanta ce se acorda acestor vindecari miraculoase, prof. dr. G. Marinescu, membru al Academiei Romane, a scris o carte intitulata "Lourdes si Maglavid" (Editura "Universul", 1936), in care noteaza: "La 16 iulie 1912, dr. Jean Bon a prezentat public in fata Facultatii de Medicina din Lyon o teza asupra catorva vindecari de la Lourdes. Conform afirmatiilor

domniei sale, 350 de medici au iscalit ca isi indeplinesc o datorie, recunoscand ca la Lourdes se petrec vindecari nesperate, printr-o actiune speciala, pe care stiinta nu o cunoaste si pe care n-o poate explica numai prin fortele naturii. Si printre numele trecute pe aceasta lista, gasim 42 de interni si fosti interni ai spitalelor, 42 de medici si chirurgi ai spitalelor, 12 profesori universitari si doi membri ai Academiei de Medicina (Duret, Ch. Fiessinger). Trebuie sa se stie ca la Lourdes bolnavii sunt examinati de medici atat la sosirea lor cat si dupa aceea. Carrel, ilustrul invatat de la Rockefeller Institute din New York (ateu convins), era tanar prosector la Lyon si ingrijea o fata de 12-13 ani, atinsa de o supuratie rece a fosei iliace drepte. Dupa toate tratamentele medicale si chirurgicale, neobtinand nici o ameliorare, imitand pe Charcot si pe altii, Carrel recomanda bolnavei sa se duca la Lourdes. La o masa la care participau mai multi profesori, Carrel povesti numai faptele miraculoase, nefacand nici un comentariu. <<Inutil sa mai insistam>>, taie profesorul C... cuvantul lui Carrel. <<Cu asemenea idei, d-le, pot sa spun ca nu vei avea nici un rost printre noi. Niciodata Facultatea de Medicina din Lyon nu-ti va deschide portile.>> Atunci, zise Carrel: <<Daca este asa, ma duc>>... si s-a dus in America, la Institutul Rockefeller, unde a devenit o lumina a biologiei moderne" ("Lourdes si Maglavid", prof. dr. G. Marinescu, pag. 23-25). Nu la mult timp dupa plecarea lui la Rockefeller, Alexis Carrel (celebrul scriitor si om de stiinta) a primit propunerea unui coleg de la Biroul Medical din Lourdes sa insoteasca in calitate de medic un pelerinaj de bolnavi.

Cu aceasta ocazie, s-a convins prin constatare personala de vindecarea instantanee a unui bolnav de cancer, care avea obrazul perforat de boala: intr-o clipa, tesuturile obrazului i s-au refacut. Vazand apoi cum s-au vindecat in mod aproape instantaneu bolnavi cu diverse afectiuni ca lupus, cancer, infectii renale, tuberculoza pulmonara, osoasa sau peritoniala, s-a convertit la crestinism. Ajuns savant de renume mondial, laureat al premiului Nobel, celebru mai ales prin publicarea cartii "Omul, fiinta necunoscuta", dupa indelungate studii si experiente pe mii de pacienti, Alexis Carrel a ajuns la concluzia ca numai rugaciunea este aceea care poate favoriza vindecari miraculoase. Astfel, in anul 1941, in numarul din luna ianuarie a revistei americane "Reader's Digest", Carrel a publicat un studiu despre rugaciune. In anul 1944, dr. Alexis Carrel revine asupra temei cu un al doilea studiu "despre rugaciune", insistand asupra efectelor fiziologice si curative resimtite de bolnavii care se roaga. Selectia fragmentara pe care o propun in continuare are rolul de a atrage atentia asupra unor adevaruri care vin din zona stiintei: forta tamaduitoare a rugaciunii, argumentata de un mare chirurg si fiziolog.

Alexis Carrel: Studiu despre rugaciune