Rugăciunea trebuie să fie scurtă, dar deasă

Rugăciunea scurtă este mai călduroasă, pe când cea lungă, deşi este la fel de valoroasă în sine, totuşi nu e de cel mai mare folos începătorilor, ci celor care nu sunt prea departe de desăvârşire. În timpul rugăciunilor lungi mintea celui care nu are încă experienţă nu poate locui mult timp în Dumnezeu; ea este dominată de propria sa slăbiciune, care ăi este instabilitate şi

distragere prin lucrurile exterioare, astfel că duhul îşi pierde căldura şi se răceşte repede. O astfel re rugăciune nu este rugăciune, ci o încurcătură a minţii, din cauza gândurilor ce vin şi pleacă.

Rugăciunea scurtă şi frecventă este mai stabilă, deoarece mintea plonjează în Dumnezeu şi după o scurtă pauză primeşte mai multă căldură. Domnul a zis: “Când vă rugaţi să nu faceţi repetiţii deşarte” (Matei 6:7)

Sf. Ioan Scărarul (579-649) din muntele Sinai recomandă: “Nu încercaţi să înmulţiţi cuvintele, ca nu cumva mintea voastră să fie distrasă spre a căuta cuvintele. Numai datorită unei scurte fraze vameşul a primit iertarea Domnului Dumnezeu şi o scurtă afirmare a credinţei sale l-a salvat. Mulţimea excesivă de cuvinte în rugăciune împrăştie mintea în visări, şi tot astfel, un singur cuvânt sau o frază scurtă o ajută să se reculeagă.

Atunci de ce Apostolul spune “Rugaţi-vă neîncetat?” (1 Tesaloniceni 5:17). În Scripturi, cuvântul “necontenit” este folsit în sensul ce “adesea”; căci este imposibil ca omul să locuiască fără întrerupere, zi şi noapte, în rugăciune. Astfel de lucruri cere vreme, şi este necesară, pe de altă parte, vreme pentru mâncat, lucrat, dormit… Deci cum să te rogi necontenit, dacă nu înţelegi că trebuie s-o faci des? O rugăciune deasă, repetată, poate fi considerată ca o rugăciune necurmată. Deci nu lăsaţi rugăciunea voastră scurtă şi deasă să se risipească în multe cuvinte. Sf. Teofilact spune: “Nu faceţu rugăciuni lungi, pentru că e mai de preţ să te rogi puţin şi des”. Sf. Ioan Hrisostom (Gură de Aur), episcop al Constantinopolului (344-407) spune în comentariul său asupra epistolelor pauline: “Cel care vorbeşte mult în rugăciune, nu se roagă, ci se abandonează cuvintelor uscate”.

Mai este un sens în cuvintele Apostolului “rugaţi-vă neîncetat”, anume că oricare ar fi ocupaţia omului, el şi poate îndrepta în orice lip mintea spre Dumnezeu.

Apoi rugăciunea nu trebuie făcută pentru profit personal, nici chiar duhovnicesc, ci pentru slava lui Dumnezeu. “Orice ziceţi sau faceţi, să fie făcut în Numele Domnului Iisus” (Coloseni 3:17).

Rugăciunea este, deci, a întoarce mintea şi gândurile către Dumnezeu. A te ruga înseamnă a rămâne înaintea lui Dumnezeu, privindu-l mintal şi comunicând cu El cu reverenţă şi speranţă, în totalitate numai cu El.

Înainte de a începe, recapitulaţi pe scurt ce înseamnă rugăciunea şi cum trebuie să fie făcută, şi îndreptaţi-vă mintea şi gândurile în întregime către Dumnezeu.