Rugăciunea "Împărate Ceresc" a fost formulată la al doilea Conciliu Ecumenic de la Constantinopol, când învăţătura despre Spiritul Sfânt a fost mai bine cristalizată. Acest Conciliu a fost convocat fiindcă ieri, ca şi azi, existau oameni ce se doreau creştini care susţineau că A Treia Persoană nu este....persoană. Iată că, dacă nu există aplecare asupra studiului istoriei erorilor, creşte riscul ca fiecare generaţie să le recapituleze. De aceea vedem, chiar în zilele nostre, că există unii care fie
socotesc că Isus nu este de o fiinţă cu Tatăl, fie aruncă icoanele din biserici şi socotesc că cinstirea sfinţilor este idolatrie. Cât de mult seamănă pneumatomahii şi iconodulii de azi cu cei de ieri! Or, la asemenea probleme, Biserica a răspuns de mult. Rugăciunea "Împărate Ceresc" se adresează, îndeosebi, persoanei Sf Spirit. Ea poate fi folosită de credincioşi cu orice prilej. Biserica o foloseşte la începutul părţii publice a Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, adică după Proscomidie. Prin aceasta, ni se arată că orice lucrare face omul, nimic de folos nu poate face fără să cheme Sfântul Spirit. Orice lucrare din viaţa noastră se cuvine să aibă epicleza ei.
Deşi existenţa, ca ipostas dumnezeiesc, a Sfântului Spirit devine evidentă abia în Noul Testament, El operează şi în Vechiul Testament. Întreaga Biblie vorbeşte despre Sfântul Spirit şi vedem acest lucru chiar de la primele pagini: "Să facem om (...)" spune Dumnezeu. De ce pluralul? Adică, cine "noi", cine "să facem"? De ce nu vedem, aici, la lucru, ceea ce Sfinţii Părinţi au numit "Sfatul cel Veşnic"?
De aceea, a susţine că nu trebuie să ne rugăm Paracletului fiindcă nu există o astfel de rugăciune în Vechiul Testament este ca şi când ai spune să nu folosim Tatăl nostru, fiindcă nu exista în Vechiul Testament. E adevărat, nu exista, dar acum există. Noi trăim în vremea Noului Testament. Părerea mea este că secte pseudo-creştine vetero-testamentare contestă rugăciunile pentru Sf Spirit din aceleaşi considerente pentru care contestă că Duminica este Ziua Domnului: au rămas undeva pe drum şi trăiesc după Legea Veche, aşteptându-L pe Mesia în sinagogile lor, când El a şi venit şi ne-a dat o lege nouă.
