Vascul nu este doar cea mai cautata planta de Craciun, ci si un veritabil dusman al cancerului la intestine.
Conform unor cercetari realizate la Institutul German de Imunologie si Oncologie Experimentala, extractul de vasc, injectat in sange, face ca efectele negative ale chimioterapiei si radioterapiei sa fie mai putin resimtite, iar cei care folosesc in paralel acest tratament traiesc mai mult dupa ce au fost diagnosticati cu cancer la intestine.Aceasta planta nu este doar un simbol al sarbatorilor, ci si un bun remediu pentru hipotensiune si astm. Infuzia si siropul de vasc pot fi folosite in tratarea afectiunilor cardiace, renale sau pulmonare si in prevenirea aparitiei tumorilor.
Vascul este de fapt un arbust ale carui ramuri se divid totdeauna cate doua, cu frunze verzi, care nu cad iarna. Acest arbust paraziteaza ramurile unor pomi, cum este marul de exemplu (cel mai bun vasc din punct de vedere calitativ).
Apoi, in ordine descrescatoare, valoarea terapeutica a vascului scade, dar creste din punct de vedere al toxicitatii, la par, mesteacan, trandafir si frasin.
Dintre compusii chimici ai vascului, pot fi amintiti: acetilcolina (cu efect antiseptic, ce este indicata si pentru combaterea sughitului spastic, persistent), acidul oleanolic (imunostimulator), vitaminele C si E etc.
Oricat de ciudata ar parea evolutia credintelor despre vasc, de la cea a celtilor si pana in zilele noastre, fiecare doreste sa aiba in casa in aceste zile o cat de mica crenguta de vasc, caci de noroc, sanatate si zile senine are nevoie tot omul. de bun augur al dragostei, aparator si protector al casei si al familiei, vascul, caruia i se mai spune si "creanga de aur", este recunoscut acum drept simbol al Sarbatorilor de iarna.
Atarnat deasupra usii, vascul aduce noroc in casa, bunastare si fericire. Vascul isi mentine prospetimea verde si in timpul iernii, rezistand la ger si intuneric. Vechii germani credeau ca aceasta planta provine direct din cer.
Vascul era considerat o planta sacra atat de norvegieni si druizii celti, cat si de indienii nord-americani.
Celtii au fost cei care au initiat un adevarat cult al acestei plante pe care o considerau de esenta divina. In viziunea lor, cel mai pretios vasc era cel crescut pe stejar; il numeau "lacrima stejarului" si insoteau culegerea unui astfel de vasc de ceremonii fastuoase.
Druizii, preotii celti invesmantati in alb, taiau vascul numai cu o secera de aur, si-l inveleau apoi cu grija intr-o mantie alba. Cu acel prilej se adunau ofrande si se jertfeau doi tauri albi, inaltandu-se rugi catre zeii atotputernici, pentru a fi indepartate duhurile rele.
