Rugăciunea
este înălţarea minţii la Dumnezeu, prin care îl rugăm să ne dea ceva
bine ori să ne ferească de ceva rău; sau prin care lăudăm şi
binecuvântăm pe însuşi Dumnezeu. Suntem
datori a ne ruga adeseori,
pentru că rugăciuneaeste un mijloc puternic pentru câştigarea fericirii veşnice. Bunătăţi vremelnice să nu cerem de la Dumnezeu, decât cu condiţia, dacă acelea nu sunt întru primejduirea fericirii noastre veşnice. Ca rugăciunea noastră să fie primită, să ne rugăm cu umilinţă, cu inimă înfrântă, cu credinţă vie, cu încredere, eu evlavie, cu statornicie şi cu supunere deplină în voia lui Dumnezeu. Să nu lăsăm dar această datorie a noastră, ci să aflăm totdeauna o deosebită plăcere în vorbirea cu Dumnezeu.
„
Cereţi şi se va da vouă, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi se va deschide vouă". (Mat.VII, 7).
Când
ne adresăm cu rugăciunile noastre către Preacurata Fecioară Maria,
Maica lui Dumnezeu, către îngerul păzitor, către sfinţi, ne folosim de
interpunerea lor puternică, ca şi
prieteni ai lui Dumnezeu şi
patroni ai noştri la tronul îndurării lui Dumnezeu.
