Este foarte important sa va observati in timp ce mergeti. Trebuie sa mergeti cu suplete, cu usurinta, tinind capul drept. Mersul curbat, cu ochii fixati pe sol, este un semn rau, la fel si calcatul apasat pe calciie la fiecare pas. Persoana care merge asa ignora faptul ca astfel da lovituri mortale creierului sau. Dupa citiva ani sistemul sau nervos va fi dezechilibrat si va manifesta grosolanie si violenta in maniera de a gindi si de a actiona.
Cind plecati pentru un drum lung, trebuie sa nu aveti nimic in miini. Puneti pe spate tot ce doriti, dar lasati miinile libere. Nu vorbiti, nu cintati, ci cautati un ritm care sa fie acordat cu respiratia si balansati bratele in timpul mersului, ca si cum bratele v-ar ajuta. Datorita acestor miscari ale bratelor si a respiratiei ritmate veti putea merge mult timp fara oboseala.
Este de asemenea important de a avea un gind in cap. Cind mergeti intr-o padure, puteti gindi: " Fie ca toti cei care vor traversa aceasta padure sa fie atinsi de iubire, de fraternitate, sa se amelioreze, sa devina copii ai lui Dumnezeu, sa lucreze pentru pace!" Cind faceti o excursie in munti, ginditi-va ca mergeti acolo sus sa gasiti lumina, sa va simtiti mai aproape de cer, ca veti reveni purificat, transformat.
