I. Faptele bune
1. Un crestin face ceea ce este drept, pentru ca este crestin si nu ca sa devina crestin. Ioan 15.5
2. Neprihanirea = Isus, noi nu avem nici un fel de neprihanire in afara de Isus.Rom.
3. Singura cale de a cauta neprihanirea este calea de a cauta pe Isus. Rom 4,4-5
4. Crestinismul si mantuirea se intemeiaza nu pe ceea ce faci, ci pe cine cunosti. Rom 3.28
5. A face bine prin a nu face rau nu insemneaza a face binele. A fi bun prin a nu fi rau nu insemneaza a fi bun. Mat. 23.27-28
6. Neprihanirea ne va face sa fim morali in schimb moralitatea nu ne va face sa fim neprihaniti. Mat 5.20
7. Faptele noastre bune nu constituie motivul pentru care vom fi mantuiti, dupa cum faptele noastre rele nu vor fi motivul pentru care vom fi pierduti. Rom. 3.20
II. Pacatul
8. Orice om este nascut pacatos sau centrat pe sine (egocentrat) pentru ca s-a nascut despartit de Dumnezeu. Ps. 58.3
9. Dumnezeu nu ne pune in socoteala faptul ca ne-am nascut pacatosi. Ezech. 18.20, Ioan 1.9
10. Pacatuim pentru ca suntem pacatosi, noi nu suntem pacatosi pentru ca pacatuim. Rom 7,14-20
11. Pacatul (a fi despartit de Dumnezeu) da nastere la pacate (savarsirea lucrurilor rele). 1 Ioan 3.6
12. Oricine traieste o viata despartita de Dumnezeu, traieste in pacat. Ioan 16.8-9
III. Credinta
13. Cea mai buna definitie a credintei este increderea. Credinta este a depinde de altcineva. Mat 15.21-28.
14. A cunoaste pe Dumnezeu duce la a te increde in Dumnezeu. Daca nu-L cunosti pe El nu te vei increde in El. Daca nu te increzi in Domnul insemneaza ca nu-L cunosti suficient pe Domnul. 2 Tim 1.12
15. Credinta este roada Duhului si nu rodul nostru. Nu este ceva la care sa lucram sau ceva pe care noi s-o creem. Gal 5.22
16. O cugetare (gandire) corecta nu va produce credinta adevarata, in schimb credinta va produce o judecata corecta. Rom. 10.17
IV. Predarea
17. Predarea insemneaza a ne da pe noi insine si nu a da pacatele noastre. Predarea pacatelor va fi rezultatul predarii noastre si a cautarii lui Dumezeu. Rom 10.3-4
18. A te stradui sa-ti predai pacatele tale te va conduce inevitabil la a te retine sa te predai pe tine insuti. Rom 9.31-32
19. Nimeni nu poate sa se rastignasca singur (sa se aduca la predare) ci Altcineva trebuie sa faca lucrul acesta pentru el. Gal 2.20
20. Noi suntem sub controlul fie al lui Dumnezeu, fie al diavolului. Singurul control pe care noi il avem este sa alegem cine anume ne va controla. Rom 6.16
21. Predarea vointei insemneaza predarea puterii de alegere. Dar noi folosim puterea de alege pentru a preda (nimici) vointa. Noi cedam (predam puterea de alegere) in fata obiceiurilor dar ne pastram puterea de alegere fata in fata cu partasia cu Dumnezeu.
22. Singurul efort voluntar si deliberat in trairea vietii crestine este cautarea lui Dumnezeu. Ioan 15.5, Fil 4.13
23. O experienta crestina in care predarea cand este, cand nu este, confirma ca uneori depind de Dumnezeu si alterori de diavol. Mat 17.17
V. Convertirea
24. Convertirea este lucrarea Duhului Sfant care produce o schimbare a atitudinii fata de Dumnezeu si cunoaste o noua capacitate de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan 3.3-8
25. Convertirea conduce catre o viata schimbata. Ezec 36, 26-27.
26. Convertirea ca si pocainta, este o experienta continua. Luca 9.23
VI. Pocainta
27. Pocainta este intristare, parere de rau pentru pacat si o indepartare de pacat. Pocainta este un dar, de aceea parerea de rau pentru pacat si indepartarea de pacat este tot un dar. Fapte 5.31
28. Noi nu ne schimbam vietile cu scopul de a veni la Hristos. Noi venim la Hristos exact asa cum suntem si El ne transforma viata. Ioan 6.37
29. Dumnezeu ne da pocainta inainte de a ne da iertarea. Fapte 3.19
VII. Iertarea
30. Intristarea in felul lumii consta in a fi trist pentru ca ai calcat o lege si urmeaza pedeapsa. Intristarea in felul lui Dumnezeu consta in a fi trist pentru ca ai frant o inima si ai ranit pe Cel mai bun Prieten.
31. Singurul pacat cunoscut care nu poate fi iertat este pacatul pentru care nu ne pocaim si nu cerem iertare.
32. Iertarea nu este de nici un folos penrtu pacatos decat daca ea este acceptata de catre pacatos
33. Iertarea lui Dumnezeu este nelimitata dar acceptarea noastra a iertarii Lui, poate fi limitata.
34. Acelora carora li s-a iertat mult vor iubi mult si aceeia care vor iubi mult, vor asculta mult. Luc.7.41-43
35. Iertarea este gratuita dar nu este ieftina, ea a costat viata iubitului Fiu al lui Dumnezeu.
36. Dumnezeu nu iarta pacate, iarta doar pacatosi.
37. Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa scripturi.
38. Crucea a facut posibil pentru Dumnezeu sa fie drept si in acelasi timp sa ierte pe oricine.
39. Moartea Domnului Hristos a fost necesara pentru ca noi sa putem fi iertati.
40. Nu putem adauga nimic la ceea ce Isus a facut pe cruce, Dumnezeu insa poate sa adauge plinatatea.
VIII. Siguranta mantuirii
41. A ramane cu Isus este tot atat de important ca si a veni la El. Ioan 15.4
42. Asigurarea mantuirii continua printr-o relatie zilnica personala cu Isus. 1 Ioan 5.11-12
43. Crestinii trebuie sa stie ca au asigurarea mantuirii astazi.
44. Biblia invata „o data mantuit pe veci mantuit” numai in masura in care te pastrezi salvat.
45. Pacea nu vine din biruinta ci biruinta vine din pace.
46. Un motiv pentru care noi intretinem pacatuirea este acela ca nu credem ca suntem iertati. Asigurearea ne conduce la biruinta in timp ce nesiguranta ne conduce la infrangere.
47. Neprihanirea prin credinta este o experienta nu doar o simpla teorie.
48. Viata devotionala a crestinului nu este optionala, partasia cu Dumnezeu este intrega temelie a inaintarii vietii crestine.
49. Daca nu ne luam timp pentru Biblie si rugaciune vom muri din punct de vedere spiritual.
50. Faptul ca citim Biblia si ne rugam nu insemneaza ca automat avem partasie cu Dumnezeu dar nu vom avea partasie daca nu citim Biblia si nu ne rugam.
IX. Rugaciunea
51. Primul obiectiv al rugaciunii este nu de-a primi raspunsuri ci comunicarea, al-L cunoaste pe Isus.
52. Obiectivul principal al studiului Biblic este nu de-a capata informatii ci comunicarea, pentru a-L cunoaste pe Isus.
53. Pana nu invatam sa-L cautam pe Isus de dragul lui si nu pentru interesul nostru, adeseori ne va merge rau atunci cand ne rugam.
54. Oricine ajunge descurajat privind partasia, din pricina defectelor comportamentului sau, da pe fata faptul ca este un legalist.
X. Ascultarea
55.
56. Adevarata ascultare este un dar al lui Dumnezeu. Haina de nunta e gratuita.
57. Adevarata ascultare vine din launtru si nu din afara.
58. Adevarate ascultare este fireasca si spontana.
59. Acela care este dependent de Dumnezeu pentru putere, acela nu va trebui sa se straduiasca din greu ca sa asculte ci el ar trebui sa se straduiasca mult, ca sa nu asculte.
60. Ascultarea care este doar din afaara este o ascultare falsa.
61. Cand ajungem sa-L cunoastem pe Dumnezeu, dupa cum este privilegiul nostru sa-L cunoastem pe El, atunci viata noastra va ajunge o viata de continua ascultare.
XI. Legea
62. Oricine incearca sa traiasca o viata crestina despartit de Hristos, nu este un crestin ci un legalist fie conservator, fie liberal.
63. Nu exista nici o putere in lege pentru ascultare autentica.
64. Hristos este farsitul legii in vederea capatarii neprihanirii prin lege. Dar nu este sfarsitul legii.
65. Faptele bune facute despartit de Hristos, sunt fapte rele.
66. Scopul faptelor bune nu este acela de a ne mantui pe noi ci acela de a aduce slava lui Dumnezeu.
67. Cand se ajunge la adevarata credinta si adevaratele fapte bune, atunci nu vom putea avea una fara celelalte.
XII. Cresterea
68. Credinta creste in cantitate niciodata in calitate. Cresterea are in vedere continuitatea dependentei noastre de Dumnezeu.
69. Noi nu vom creste prin incercarea de a creste (stradanie).
70. Crestinul creste mai puternic intelegandu-si slabiciunile. Cand noi suntem slabi atunci suntem tari.
XIII. Dependenta
71. Noi putem face toate lucrurile prin Hristos care ne intareste, dar fara Hristos noi nu putem face nimic.
72. Satana nu are putere sa determine pe cei ce depind de Dumnezeu sa pacatuiasca. Dar aceia care depind de ei insisi sunt lesne infranti.
73. Zilnica si statornica noatra partasie cu Dumnezeu, ne conduce la o statornica predare, la o dependenta clipa de clipa de Isus.
74. A privi la tine insuti (la sine) este intotdeauna punctul separarii de Dumnezeu care frange dependenta de El.
75. Dumnezeu niciodata nu se va desparti de noi dar noi putem alege sa ne despartim de Dumnezeu.
XIV. Marturia misionara
76. Motivul pentru care Dumnezeu doreste ca noi sa dam marturie este in primul rand pentru binele nostru.
77. Dorinta de a marturisi izvoraste natural pentru un adevarat crestin.
78. Cel mai fericit om in lume este acela a carui viata este cel mai mult implicata in slujirea altora. Cel mai mizerabil om este acela a carui viata este cel mai mult implicata in slujirea de sine.
79. Solia misionara se cuprinde in Evanghelia Imparatiei, iar aceasta Evanghelie este Vestea Buna a indreptatirii prin credinta.
XV. Lupta credintei
80. Adevarata sursa a ispitei este de a trai o viata despartita de Hristos.
81. Ispitele devin pacate in clipa in care consimtim fata de ele in mintea noastra.
82. Isus a fost ispitit sa faca binele dar in propria Sa putere, si asa suntem ispititi si noi.
83. Dumnezeu stie sa izbaveasca pe cei evaviosi, nu pe cei neevlaviosi, din ispita.
84. Ispitele sunt depasite nu in momentul ispitirii ci intotdeauna inainte de ceasul ispitirii.
85. Ispita nu este biruita in momentul ispitirii, ci intotdeauna inainte ca ea sa se manifeste.
86. Biruinta nu este lucrarea mainilor noastre, ci o primim de la Dumnezeu.
87. In conflictul in care suntem angajati in calitate de crestini, trebuie sa fim activi in lupta credintei si pasivi in lupta pacatului.
88. Adevarata biruinta sta in a birui obiceiul de a depune eforturi pentru a fi victorios.
XVI. Desavarsirea
89. Desavarsirea de caracter nu este lucrarea noastra ci ea este lucrarea lui Dumnezeu in noi.
90. Desavarsirea poate fi o notiune periculoasa in cazul in care ne atinteste atentia asupra noastra si a propriilor noastre fapte.
XVII. Neprihanirea lui Isus
91. Isus a fost ca si Adam inainte de cadere in ce priveste conditia lui nepacatoasa, adica El nu s-a nascut despartit de Dumnezeu. Dar Isus a fost ca si Adam dupa cadere in ce priveste puterea fizica, taria mintii si valoarea morala. Luca 1.35
92. Domnul Hristos nu a avut nici un avantaj fata de noi pentru biruirea ispitelor. Ev.4.15
93. Isus a biruit ispita in acelasi mod in care si noi putem birui si anume prin Putrea de deasupra Lui.
94. Pentru Mantuitorul pacatul a fost respingator, atat timp cat si noi vom fi dependenti de Dumnezeu, vom considera si noi pacatul ca fiind respingator.
95. Noi nu vom putea fi niciodata cum a fost Isus, noi vom putea insa sa facem ce a facut Isus.
Concluzie
96. Problema pacatului consta intr-o relatie intrerupta intre om si Dumnezeu. Iar tinta mantuirii consta in a reface relatia, partasia intre Dumnezeu si om.
Sursa: Gaius Maximus si Lucian Cristescu
1. Un crestin face ceea ce este drept, pentru ca este crestin si nu ca sa devina crestin. Ioan 15.5
2. Neprihanirea = Isus, noi nu avem nici un fel de neprihanire in afara de Isus.
3. Singura cale de a cauta neprihanirea este calea de a cauta pe Isus. Rom 4,4-5
4. Crestinismul si mantuirea se intemeiaza nu pe ceea ce faci, ci pe cine cunosti. Rom 3.28
5. A face bine prin a nu face rau nu insemneaza a face binele. A fi bun prin a nu fi rau nu insemneaza a fi bun. Mat. 23.27-28
6. Neprihanirea ne va face sa fim morali in schimb moralitatea nu ne va face sa fim neprihaniti. Mat 5.20
7. Faptele noastre bune nu constituie motivul pentru care vom fi mantuiti, dupa cum faptele noastre rele nu vor fi motivul pentru care vom fi pierduti. Rom. 3.20
II. Pacatul
8. Orice om este nascut pacatos sau centrat pe sine (egocentrat) pentru ca s-a nascut despartit de Dumnezeu. Ps. 58.3
9. Dumnezeu nu ne pune in socoteala faptul ca ne-am nascut pacatosi. Ezech. 18.20, Ioan 1.9
10. Pacatuim pentru ca suntem pacatosi, noi nu suntem pacatosi pentru ca pacatuim. Rom 7,14-20
11. Pacatul (a fi despartit de Dumnezeu) da nastere la pacate (savarsirea lucrurilor rele). 1 Ioan 3.6
12. Oricine traieste o viata despartita de Dumnezeu, traieste in pacat. Ioan 16.8-9
III. Credinta
13. Cea mai buna definitie a credintei este increderea. Credinta este a depinde de altcineva. Mat 15.21-28.
14. A cunoaste pe Dumnezeu duce la a te increde in Dumnezeu. Daca nu-L cunosti pe El nu te vei increde in El. Daca nu te increzi in Domnul insemneaza ca nu-L cunosti suficient pe Domnul. 2 Tim 1.12
15. Credinta este roada Duhului si nu rodul nostru. Nu este ceva la care sa lucram sau ceva pe care noi s-o creem. Gal 5.22
16. O cugetare (gandire) corecta nu va produce credinta adevarata, in schimb credinta va produce o judecata corecta. Rom. 10.17
IV. Predarea
17. Predarea insemneaza a ne da pe noi insine si nu a da pacatele noastre. Predarea pacatelor va fi rezultatul predarii noastre si a cautarii lui Dumezeu. Rom 10.3-4
18. A te stradui sa-ti predai pacatele tale te va conduce inevitabil la a te retine sa te predai pe tine insuti. Rom 9.31-32
19. Nimeni nu poate sa se rastignasca singur (sa se aduca la predare) ci Altcineva trebuie sa faca lucrul acesta pentru el. Gal 2.20
20. Noi suntem sub controlul fie al lui Dumnezeu, fie al diavolului. Singurul control pe care noi il avem este sa alegem cine anume ne va controla. Rom 6.16
21. Predarea vointei insemneaza predarea puterii de alegere. Dar noi folosim puterea de alege pentru a preda (nimici) vointa. Noi cedam (predam puterea de alegere) in fata obiceiurilor dar ne pastram puterea de alegere fata in fata cu partasia cu Dumnezeu.
22. Singurul efort voluntar si deliberat in trairea vietii crestine este cautarea lui Dumnezeu. Ioan 15.5, Fil 4.13
23. O experienta crestina in care predarea cand este, cand nu este, confirma ca uneori depind de Dumnezeu si alterori de diavol. Mat 17.17
V. Convertirea
24. Convertirea este lucrarea Duhului Sfant care produce o schimbare a atitudinii fata de Dumnezeu si cunoaste o noua capacitate de a-L cunoaste pe Dumnezeu. Ioan 3.3-8
25. Convertirea conduce catre o viata schimbata. Ezec 36, 26-27.
26. Convertirea ca si pocainta, este o experienta continua. Luca 9.23
VI. Pocainta
27. Pocainta este intristare, parere de rau pentru pacat si o indepartare de pacat. Pocainta este un dar, de aceea parerea de rau pentru pacat si indepartarea de pacat este tot un dar. Fapte 5.31
28. Noi nu ne schimbam vietile cu scopul de a veni la Hristos. Noi venim la Hristos exact asa cum suntem si El ne transforma viata. Ioan 6.37
29. Dumnezeu ne da pocainta inainte de a ne da iertarea. Fapte 3.19
VII. Iertarea
30. Intristarea in felul lumii consta in a fi trist pentru ca ai calcat o lege si urmeaza pedeapsa. Intristarea in felul lui Dumnezeu consta in a fi trist pentru ca ai frant o inima si ai ranit pe Cel mai bun Prieten.
31. Singurul pacat cunoscut care nu poate fi iertat este pacatul pentru care nu ne pocaim si nu cerem iertare.
32. Iertarea nu este de nici un folos penrtu pacatos decat daca ea este acceptata de catre pacatos
33. Iertarea lui Dumnezeu este nelimitata dar acceptarea noastra a iertarii Lui, poate fi limitata.
34. Acelora carora li s-a iertat mult vor iubi mult si aceeia care vor iubi mult, vor asculta mult. Luc.7.41-43
35. Iertarea este gratuita dar nu este ieftina, ea a costat viata iubitului Fiu al lui Dumnezeu.
36. Dumnezeu nu iarta pacate, iarta doar pacatosi.
37. Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa scripturi.
38. Crucea a facut posibil pentru Dumnezeu sa fie drept si in acelasi timp sa ierte pe oricine.
39. Moartea Domnului Hristos a fost necesara pentru ca noi sa putem fi iertati.
40. Nu putem adauga nimic la ceea ce Isus a facut pe cruce, Dumnezeu insa poate sa adauge plinatatea.
VIII. Siguranta mantuirii
41. A ramane cu Isus este tot atat de important ca si a veni la El. Ioan 15.4
42. Asigurarea mantuirii continua printr-o relatie zilnica personala cu Isus. 1 Ioan 5.11-12
43. Crestinii trebuie sa stie ca au asigurarea mantuirii astazi.
44. Biblia invata „o data mantuit pe veci mantuit” numai in masura in care te pastrezi salvat.
45. Pacea nu vine din biruinta ci biruinta vine din pace.
46. Un motiv pentru care noi intretinem pacatuirea este acela ca nu credem ca suntem iertati. Asigurearea ne conduce la biruinta in timp ce nesiguranta ne conduce la infrangere.
47. Neprihanirea prin credinta este o experienta nu doar o simpla teorie.
48. Viata devotionala a crestinului nu este optionala, partasia cu Dumnezeu este intrega temelie a inaintarii vietii crestine.
49. Daca nu ne luam timp pentru Biblie si rugaciune vom muri din punct de vedere spiritual.
50. Faptul ca citim Biblia si ne rugam nu insemneaza ca automat avem partasie cu Dumnezeu dar nu vom avea partasie daca nu citim Biblia si nu ne rugam.
IX. Rugaciunea
51. Primul obiectiv al rugaciunii este nu de-a primi raspunsuri ci comunicarea, al-L cunoaste pe Isus.
52. Obiectivul principal al studiului Biblic este nu de-a capata informatii ci comunicarea, pentru a-L cunoaste pe Isus.
53. Pana nu invatam sa-L cautam pe Isus de dragul lui si nu pentru interesul nostru, adeseori ne va merge rau atunci cand ne rugam.
54. Oricine ajunge descurajat privind partasia, din pricina defectelor comportamentului sau, da pe fata faptul ca este un legalist.
X. Ascultarea
55.
56. Adevarata ascultare este un dar al lui Dumnezeu. Haina de nunta e gratuita.
57. Adevarata ascultare vine din launtru si nu din afara.
58. Adevarate ascultare este fireasca si spontana.
59. Acela care este dependent de Dumnezeu pentru putere, acela nu va trebui sa se straduiasca din greu ca sa asculte ci el ar trebui sa se straduiasca mult, ca sa nu asculte.
60. Ascultarea care este doar din afaara este o ascultare falsa.
61. Cand ajungem sa-L cunoastem pe Dumnezeu, dupa cum este privilegiul nostru sa-L cunoastem pe El, atunci viata noastra va ajunge o viata de continua ascultare.
XI. Legea
62. Oricine incearca sa traiasca o viata crestina despartit de Hristos, nu este un crestin ci un legalist fie conservator, fie liberal.
63. Nu exista nici o putere in lege pentru ascultare autentica.
64. Hristos este farsitul legii in vederea capatarii neprihanirii prin lege. Dar nu este sfarsitul legii.
65. Faptele bune facute despartit de Hristos, sunt fapte rele.
66. Scopul faptelor bune nu este acela de a ne mantui pe noi ci acela de a aduce slava lui Dumnezeu.
67. Cand se ajunge la adevarata credinta si adevaratele fapte bune, atunci nu vom putea avea una fara celelalte.
XII. Cresterea
68. Credinta creste in cantitate niciodata in calitate. Cresterea are in vedere continuitatea dependentei noastre de Dumnezeu.
69. Noi nu vom creste prin incercarea de a creste (stradanie).
70. Crestinul creste mai puternic intelegandu-si slabiciunile. Cand noi suntem slabi atunci suntem tari.
XIII. Dependenta
71. Noi putem face toate lucrurile prin Hristos care ne intareste, dar fara Hristos noi nu putem face nimic.
72. Satana nu are putere sa determine pe cei ce depind de Dumnezeu sa pacatuiasca. Dar aceia care depind de ei insisi sunt lesne infranti.
73. Zilnica si statornica noatra partasie cu Dumnezeu, ne conduce la o statornica predare, la o dependenta clipa de clipa de Isus.
74. A privi la tine insuti (la sine) este intotdeauna punctul separarii de Dumnezeu care frange dependenta de El.
75. Dumnezeu niciodata nu se va desparti de noi dar noi putem alege sa ne despartim de Dumnezeu.
XIV. Marturia misionara
76. Motivul pentru care Dumnezeu doreste ca noi sa dam marturie este in primul rand pentru binele nostru.
77. Dorinta de a marturisi izvoraste natural pentru un adevarat crestin.
78. Cel mai fericit om in lume este acela a carui viata este cel mai mult implicata in slujirea altora. Cel mai mizerabil om este acela a carui viata este cel mai mult implicata in slujirea de sine.
79. Solia misionara se cuprinde in Evanghelia Imparatiei, iar aceasta Evanghelie este Vestea Buna a indreptatirii prin credinta.
XV. Lupta credintei
80. Adevarata sursa a ispitei este de a trai o viata despartita de Hristos.
81. Ispitele devin pacate in clipa in care consimtim fata de ele in mintea noastra.
82. Isus a fost ispitit sa faca binele dar in propria Sa putere, si asa suntem ispititi si noi.
83. Dumnezeu stie sa izbaveasca pe cei evaviosi, nu pe cei neevlaviosi, din ispita.
84. Ispitele sunt depasite nu in momentul ispitirii ci intotdeauna inainte de ceasul ispitirii.
85. Ispita nu este biruita in momentul ispitirii, ci intotdeauna inainte ca ea sa se manifeste.
86. Biruinta nu este lucrarea mainilor noastre, ci o primim de la Dumnezeu.
87. In conflictul in care suntem angajati in calitate de crestini, trebuie sa fim activi in lupta credintei si pasivi in lupta pacatului.
88. Adevarata biruinta sta in a birui obiceiul de a depune eforturi pentru a fi victorios.
XVI. Desavarsirea
89. Desavarsirea de caracter nu este lucrarea noastra ci ea este lucrarea lui Dumnezeu in noi.
90. Desavarsirea poate fi o notiune periculoasa in cazul in care ne atinteste atentia asupra noastra si a propriilor noastre fapte.
XVII. Neprihanirea lui Isus
91. Isus a fost ca si Adam inainte de cadere in ce priveste conditia lui nepacatoasa, adica El nu s-a nascut despartit de Dumnezeu. Dar Isus a fost ca si Adam dupa cadere in ce priveste puterea fizica, taria mintii si valoarea morala. Luca 1.35
92. Domnul Hristos nu a avut nici un avantaj fata de noi pentru biruirea ispitelor. Ev.4.15
93. Isus a biruit ispita in acelasi mod in care si noi putem birui si anume prin Putrea de deasupra Lui.
94. Pentru Mantuitorul pacatul a fost respingator, atat timp cat si noi vom fi dependenti de Dumnezeu, vom considera si noi pacatul ca fiind respingator.
95. Noi nu vom putea fi niciodata cum a fost Isus, noi vom putea insa sa facem ce a facut Isus.
Concluzie
96. Problema pacatului consta intr-o relatie intrerupta intre om si Dumnezeu. Iar tinta mantuirii consta in a reface relatia, partasia intre Dumnezeu si om.
Sursa: Gaius Maximus si Lucian Cristescu
