Sute de ani in urma, pe taramuri cunoscute astazi drept Marea Britanie si nordul Frantei, au trait celtii. Ei sarbatoreau Anul Nou pe 1 noiembrie cu un festival care marca sfarsitul verii si inceputul perioadei intunecate si reci, asociate mortii. Acest festival, numit Samhain, dura 3 zile, iar oamenii se costumau in piei si capete de animale. Festivalul implica adeseori focuri in care erau aruncate oasele animalelor, iar oamenii sperau sa alunge spiritele malefice prin costumatii cat mai inspaimantatoare.
Pe 31 octombrie, granita dintre vii si morti isi pierdea conturul, si astfel, mortii deveneau periculosi pentru cei vii si le cauzau boli sau le stricau recoltele.
Celtii credeau ca prezenta celor de pe lumea cealalta, ii ajuta pe druizi - preotii celti - sa prezica viitorul. Pentru un popor total dependent de o lume naturala si volatila, profetiile deveneau importante surse de comfort si de orientare in lunga si intunecata iarna ce urma.
Cand festivalul era pe sfarsite, celtii isi reaprindeau vetrele – pe care le stinsesera la inceputul serii - pentru a fi ocrotiti pe timpul iernii.
Alte doua influente asupra Halloweenului provin de la cultura romanilor care sarbatoreau Ziua Pomonei, in jurul datei de 1 noiembrie, si de la crestinism cu sarbatoarea Tuturor Sfintilor si Ziua tuturor sufletelor.
