La 12 decembrie creşte ziua „cât sare cocoşul peste
gard” şi îl numesc pe Sf. Ierarh Spiridon tăbăcar sau cojocar ori patron
al ciubotarilor şi, indiferent de treburile pe care le au de făcut în
gospodărie, nu lucrează în această zi.
Se povesteşte că doi stoleri n-au ţinut socoteală de
această sărbătoare şi au muncit în această zi. Seara, ca de obicei, după
lucru, s-au dus la crâşmă, dar aceasta, fiind dintr-un alt sat, au
purces călări: unul pe un cal alb, celălalt pe un cal negru. Lăsară caii
afară, ce să vadă? Capul calului negru, la calul alb şi capul celui
alb, la cel negru. Mult se minunară ei de această minune, până ce,
într-un târziu, îşi aduseră amintecă munciseră în ziua de Sf. Spiridon,
făcătorul de minuni.
