Cea mai importantă sărbătoare a începutului de „Brumar” este „Soborul
Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil”, din 8 noiembrie. Aceasta
reprezintă adunarea Puterilor cerești, a celor făra de trup (a
îngerilor), ai căror fruntași sunt Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil,
numiți la noi și Sfinții Voievozi. În satele româneşti, sărbătoarea
ţine trei zile, de pe 8 până pe 10 noiembrie. Prima zi este „Capul
Arhanghelului”, a doua – „Mijlocul” şi a treia – „Coada Arhanghelului”.
Se spune că cine va lucra în acest interval va muri în chinuri grozave.
Femeile împart de pomană, aprind lumânări, împlinesc rânduiala cuvenită
„Moşilor de Arhangheli” dar totodată se spune că toată lumea trebuie să
aprindă o lumânare în această zi, pentru a-ți fi călăuză pe lumea
cealaltă.
Este perioada în care se aduc rugăciuni şi ofrande celor morţi în
condiţii violente, pentru că tot acum „a fost omorâtă” şi vara. În
aceste zile finii aduc daruri naşilor întrucât cele două lumânări ţinute
de naşi la cununie, sunt simbolurile Arhanghelilor Mihail şi Gavril.
Arhanghelul Gavril este cunoscut drept călăuzitorul spre adevar,
vestitorul ceresc cel mai de seamă al Cuvantului dumnezeiesc, el fiind
și cel care a vestit-o pe Sfânta Fecioară Maria asupra Naşterii
Mântuitorului Iisus şi – împreună cu Sf. Haralambie – stăpânitor peste
ciumă. În schimb, Arhanghelul Mihail este cel care veghează la căpătâiul
bolnavului, iar când acesta moare, îi conduce sufletul în „Lumea
Cealaltă”. Ţăranii spun că ţin sărbătoarea ca să aibă o moarte uşoară,
iar drumul sufletului lor să fie cel al Raiului.
Numele arhanghelului Gavriil se traduce prin sintagma „Dumnezeu este
puterea mea” sau „Apărătorul meu este Dumnezeu” şi este considerat
mesagerul veştilor bune. Arhanghelul Gavriil este îngerul cu veşminte
albe, care a răsturnat piatra de pe uşa Sfântului Mormânt, fiind martor
al Învierii Domnului. De aceea, Arhanghelul Gavriil este zugrăvit în
icoane ca purtător al unui semn divin – crinul alb.
Arhanghelul Mihail este văzut drept un sfânt războinic, aflat încă de la
începuturi în luptă cu necuratul, adică din ziua în care unii îngeri au
căzut din rai şi, pe loc, s-au transformat în diavoli. Lupta lui va
dăinui pânăla sfârşitul lumii, când va suna din trâmbiţă iar morţii vor
ieşi din morminte. Până atunci, are grijă ca diavolii să nu fure
sufletul omului, atunci când îi iese din trup, şi tot el este
responsabil să păzească Luna şi Soarele, în caz de eclipsă. Se spune că
Sfântul Mihail stă în ceruri numai de Vinerea Mare şi de Paşte, restul
anului fiind mai tot timpul plecat cu treburi pe pământ.
Arhanghelul Mihail, după încercarea la care au fost supuşi toţi
îngerii înainte de Facerea Lumii, a rămas credincios lui Dumnezeu, fiind
rânduit căpetenie peste oştile cereşti. În ebraică, numele lui înseamnă
„Cine este ca Dumnezeu” sau „Puterea lui Dumnezeu”. Sf. Mihail apare în
iconografie cu uniformă de soldat, ţinând în mână sabia de foc cu care
apără legea lui Dumnezeu şi biruie puterea răului.
