Anafura este restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi
care o închipuie pe Sfânta Fecioară; ea este binecuvântată de preot
în timpul Axionului, adică al imnului cântat în cinstea şi spre
slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la sfârşitul
Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe
pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei
Fiu.
Alţii spun că anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de
agapele sau de mesele frăţeşti, de obşte, care aveau loc la
sfârşitul Liturghiei, în Biserica primilor creştini.
Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.
Anafură nu pot lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.
