Biserica poate da aceste pedepse: afurisania, pe care o dezleagă
duhovnicul la Spovedanie, caterisirea, pentru diaconi şi preoţi, pe
care o poate dezlega episcopul şi anatema pe care o poate dezlega,
cu mare greutate, Sfântul Sinod.
Afurisanie înseamnă oprirea creştinului de la împărtăşirea cu
Sfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a
făcut anumite păcate.
Anatema este formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice
pentru condamnarea ereticilor şi a ereziilor sau a învăţăturilor
false şi înseamnă lepădat sau blestemat. Este o suspendare
duhovnicească prin care Biserica poate exclude o persoană din
comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau de
un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva
duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor. Acest blestem
- anatema - va fi rostit de Hristos la judecata finală, după cum
scrie în Evanghelie: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul
cel veşnic, care e gătit diavolului şi îngerilor lui”. Anatema este,
deci, cea mai grea pedeapsă a Bisericii care înseamnă pogorâre de
viu în iad cu dracii şi tăiere de la trupul tainic al Bisericii lui
Iisus Hristos.
