Urmaşii apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia
reprezintă autoritatea bisericească, pe care i-a lăsat Domnul
Hristos să conducă Biserica până la sfârşitul veacurilor, aşa cum le
şi spune ucenicilor după Înviere: “Eu sunt cu voi în toate zilele,
până la sfârşitul veacurilor”. Numai aceştia se pot numi apostoli,
purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.
Fiecare treaptă din Taina aceasta, a preoţiei, are rolul ei. Trebuie
menţionat că prima treaptă, care este diaconia, are şi rolul de
propovăduire, după cum au avut şi cei şapte diaconi de la începutul
creştinismului; şi ei se numesc apostoli, pentru că şi ei au primit
Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Vorbesc greşit cei
care spun că diaconii n-au voie să propovăduiască. Se cunoaşte că
Sfinţii Ştefan şi Filip, precum şi ceilalţi diaconi, ţineau predici,
încât uimeau toată lumea cu învăţăturile lor.
