Observam ca soldatii romani de la Cruce faceau parte dincohorta romana
care a insotit pe Mantuitorul pe drumul calvarului si la fel au asistat la
Rastignire. Credeam ca Rastignirea a fost executata de ostasi declasati din
cohortele auxiliare, pe care Romanii ii foloseau la servicii considerate
nedemne pentru ostasii romani, asa cum s-a procedat la flagelare. S-au folosti
soldatii sirieni deplasati di cohortele romane auxiliare.
Astfel vedem ca ezitarea de a sfasia Camasa, precum si lovitura cu
sulita data in Coasta Mantuitorului de catre Longinus, data in dreapta din
obisnuinta, ca in razboi, intrucat inima era aparata de scut sunt dovada ca
erau soldati romani luptatori.
Deci, Camsa Mantuitorului spre deosebire de Giulgiu, care a fost luat de
Maica Domnului si femeile mironosite a ramas
in mainile ostasilor romani. Suntem indreptatiti sa credem ca sutasul,
ofiterul comandant al cohortei romane, care a insotit pe Mantuitoul pe Golgota
si a asista si trait clipa cand Mantuitorul si-a dat “sfarsitul” si care a fost
deosebit de impresionat de fenomenele naturale care s-au produs: cutremur de
pamant, sfasierea catapetezmei templului, mortii care au iesit din morminte;
deducem ca sutasul si ostsii au avut grija de pastrarea Camasii Mantuitorului,
asa cum se vede din aratarile facute de Sfantul Evanghelist Matei ca cap. 27
ver. 50-54. “ Iar sutasul si cei care impreuna cu el pazeau pe Iisus, vazand
cutremurul si cele intamplate, s-au infricosta foarte, zicand: Cu adevarat Fiul
lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27, 54). Aceleasi observatii si intamplari le
mentioneaza toti evanghelistii. In documentele romane se arata ca sutasul s-a
intors de la executie la Pretoriu, cu capul infasurat in stegul roman, in semn
de mare doliu.
Din acesti o suta de soldati, care au fost la Golgota s-a cunoscut
precis ca ofiterul roman sutasul si Longinus, care L-a impuns in coasta pe
Mantuitorul cu lancea au murit ca crestini martiri.
Drumul parcurs de Camasa Mantuitorului pana in Biserica din Argenteuil
langa Paris desigur ca este: Un drum de taina si vegheat de Pronia divina ca si
in cazul Sfantului Giulgiu pe tot parcurusl celor 2000 ani. Nu ne indoim ca a
fost pastrata cu aceeasi adanca veneratie de catre suflete pioase sau
Comunitati crestine ca si Sfantul Giulgiu. Nu incape indoiala ca sutasul roman
si oastasii romani care au trait momentele inspaimantator de sfinte ale
Rastignirii, Ingroparii si Invierii Mantuitoriului, ca au transmis Camasa celor
apropiati Mantuitorului, cu cinste si aleasa iubire.
Mai consideram ca: Camasa Mantuitorului a urcat un drum apropiat de cel
al Sfantului Giulgiu si presupuneam ca au fost insotie de grija Cruciatilor,
intrucat Roberto Clari cronicarul celei de-a patra Cruciade a afirmat: “Ca
ochii lui disting foarte slba dar in fine parca disting o Figura Omeneasca pe
Sfantul Giulgiu.” Faptul ca Sfantul Giulgiu trece prin mainile lui Othon de la
Roche si apoi Ponce de la Roche – Ducele Ludovi I, Contesa Margherita de Charny
– Familia de Savoia etc. iarasi ne face sa credem ca cruciatii francezi si
italieni au urmarit si au intrat in posesia acestor Sfinte Relicve, care azi se
afla: SFANTUL GIULGIU in Categrala din Torino (Italia), SFANTA CAMASA in Biserica din Argenteuil aproape de Paris in
Franta.
Sfanta Traditie si respectiv toti oamenii de diverse situatii sociale
inepand cu imparati si regi, domnitori sa usimpli slujitori si oamnei din
popor, toti marturisesc. In Sfantul Giulgiu si in Camasa lui Hristos exista o
Putere neobisnuita pentru toti cei ce cred ca Giulgiu a infasurat corpul
Mantuitorului dupa Rastignire si ca, de asemeni, Camasa aceasta a fost purtata
de chiar Insusi Mantuitorul.
Regele francilor Caludoveau punea sa i se istoriceasca despre Patimile
Mantuitorului. Totdeauna asculta plangand si se vaita punand mana pe sabie si
zicand “O, de ce n-am fost acolo cu francii mei.” Iubirea catre Mantuitorul
este o vesnica simfonie a Iubirii fredonata de Eterul fizica prin inregistrarea
marturisirile de Dragoste si iubire facute de toti oamenii si toate sufletele
care au trecut pe acest pamant.
La aflarea Sfintei Cruci in anul 326 de Sfanta Imparateasa Elena, Sfanta
cruce a invita-o pe o tanara moarta peste care a fost pusa aceasta Sfanta
Cruce.
Iisus Hristos credem ca ne vorbeste azi
prin cele patru cuvinte redate:
1.
Giulgiul din Torino ;
2.
Camasa lui Hristos din Biserica din Argenteuil
de langa Paris
3.
Marama (Stergarul) lui Avgar Regele Edesei, sec. I pastrata
o copie azi in Muzeul din Londra;
4.
Marama Veronicai de pe drumul Golgotei, originalul ei se
pastreaza tot in British
Museum
Acestea sunt cele
patru cuvinte document ale crestinismului, care sunt dovada existentei sigure a
lui Hristos intrupat aici jos pe pamant.
Aceste patru documente: Giulgiul,
Camasa, marama Veronicai, marama lui Avgar regele Edesei sunt cele mai
valoroase documente istorice, care vorbesc omului despre “chipul” lui Hristos,
divinitatea Sa si ca noi nu ne inselam crezand in Iisus Hristos Mantuitorul
lumii intregi. Pe baza acestor patru documente fotografice, care s-au facut
singure, fara a fi nevoite de aparate, noi stim cum sa-i infatisam imaginea lui
Hristos. Sigur ca dupa atat vreme stiinta cu fotografierea le-a redat in
circuitul crestin al lumii.
